[comentariul textului de saptamana trecuta va intarzia iar un pic; pagina proiectului acesta e aici]

VIII

Asadar, existand trei maniere de a te comporta, doua dintre ele fiind caracteristice viciului, si anume cele ce comporta excesul si insuficienta, in timp ce virtutii ii apartine una singura, cea a liniei de mijloc, toate aceste trei comportamente se opun intr-un fel unul altuia; caci extremele se opun atat liniei de mijloc, cat si una alteia, iar linia de mijloc se opune, la randul ei, extremelor. Astfel incat “egalul” este mai mare in comparatie cu “minusul”, dar mai mic in comparatie cu “plusul”. De asemenea, atat in pasiuni, cat si in acte, atitudinile moderate reprezinta fata de insuficienta un exces, dar fata de exces reprezinta o insuficienta; caci omul curajos pare temerar in comparatie cu cel las, pe cand in comparatie cu cel temerar pare las. Tot astfel, omul cumpatat pare neinfranat fata de unul insensibil, dar insensibil fata de cel neinfranat; iar omul generos pare risipitor fata de cel avar, dar avar fata de risipitor.

De aceea, cei situati pe pozitii extreme il imping fiecare pe cel aflat in situatia intermediara spre cealalta extrema si asa se face ca pe omul curajos lasul il califica drept temerar, iar temerarul drept las si la fel se intampla si in celelalte cazuri.

Astfel, desi toate se opun una alteia, opozitia dintre extreme este mult mai mare decat cea dintre extreme si linia de mijloc, la fel cum ceea ce este mare este mai indepartat fata de ceea ce este mic si ceea ce este mic fata de ceea ce este mare decat ambele fata de ceea ce este egal.

Mai mult inca, unele extreme par sa reprezinte o oarecare asemanare cu linia de mijloc, cum este cazul temeritatii fata de curaj sau al risipei fata de generozitate; dar intre ele extremele prezinta cea mai mare deosebire. Cele care se afla la distanta cea mai mare una de alta sunt definite drept contrarii, astfel incat, cu cat sunt mai indepartate, cu atat sunt mai opuse una alteia.

In opozitia cea mai mare fata de linia de mijloc se afla cand insuficienta, cand excesul; de pilda, in cazul curajului, nu temeritatea, care este un exces, i se opune cel mai mult, ci lasitatea, care constituie o insuficienta; in schimb, in ce priveste cumpatarea, nu insensibilitatea, care este o insuficienta, i se opune cel mai mult, ci neinfranarea, care este un exces.

Acestea se intampla din doua cauze, una pornind de la lucrul insusi; dat fiind ca una dintre extreme este mai apropiata si mai asemanatoare cu mijlocul, contrara ii este cea pe care i-o opunem mai mult; de exemplu, deoarece temeritatea pare sa fie mai asemanatoare curajului si mai apropiata de el, pe cand lasitatea este mult mai deosebita de curaj, mai degraba pe aceasta din urma i-o vom opune. Caci se pare ca lucrurile cele mai indepartate de mijloc sunt si cele care i se opun mai mult.

Asadar, aceasta este una dintre cauze, cea care rezida in lucrul insusi, cealalta avandu-si originea in noi insine; caci cele spre care suntem inclinati in mod natural, acelea apar mai opuse liniei de mijloc. De exemplu, cu cat suntem prin natura noastra mai inclinati spre placeri, cu atat alunecam mai mult spre desfrau, indepartandu-ne de decenta. Si cu atat mai mult consideram ca acestea sunt contrarii liniei de mijloc, cu cat tendinta spre ele devine mai accentuata; de aceea, desfraul, fiind un exces, este in mai mare masura contrariu fata de cumpatare decat insensibilitatea.