un prieten: nu exista “fapte care ar trebui sa fie interzise de lege pentru ca scandalizeaza opinia publica”

Gramo: dar daca cineva face multa galagie pe strada?
un prieten: nu este un scandal public

Gramo: daca prietenul meu care lucreaza la IML (Institutul de Medicina Legala) isi “ia de lucru pentru acasa”, dar nu mai are rabdare pana acasa si incepe sa autopsieze cadavrul, pe bucati, in troleibuz?
un prieten: ce e cu asta?

Gramo: ok, atunci gandeste-te la urmatorul lucru: eu si cu prietenul meu inscenam in troleibuz o poveste – cum ca mortul pe care il hacuieste el ar fi o ruda foarte apropiata de-a mea, iar eu descopar ca el e criminalul, plang, sufar, dar aprob gestul lui; asa ceva ar scandaliza opinia publica, in sensul ca oamenii care vor asista la scena, fara a sti ca ‘nu e pe bune’, vor resimti ceea ce s-a intamplat drept ceva foarte nashpa
un prieten: de ce?

Gramo: fiindca ei adera la anumite valori morale; potrivit acestor valori/principii morale crima e un lucru rau, reprobabil; dar acum sunt pusi sa asiste la o situatie in care crima e ok; asta le zdruncina valorile morale; in asta consta raul; de aceea ar trebui ca asa ceva sa se interzica

[apoi a inceput o discutie despre interzicerea unor lucruri doar fiindca au fost gandite; teza lui Gramo a fost ca daca ar fi publice, atunci ar trebui sa fie interzise; altfel, nu e nici o problema – vezi insulta gandita si insulta publica]

un prieten: da, dar oamenii ar putea considera ca e imoral sa-ti lasi barba

Gramo: am impresia ca vrei sa o iei pe panta relativismului moral; dar daca o sa vii cu asa ceva, atunci toata discutia noastra nu mai are nici un rost
un prieten: de ce?

Gramo: fiindca normele juridice se bazeaza pe norme morale

[pe aici pe undeva i-am spus prietenului lui Gramo, care sustinea ca normele juridice privesc lucruri precum “sa nu fie incalcate libertatile oamenilor etc. etc.” ca, in fond, in spatele acestor lucruri se afla tot niste principii morale – principii de felul: e rau sa incalci libertatile oamenilor etc.]

un prieten: nu e asa; normele juridice privesc actiuni, independent de intentiile cu care sunt realizate actiunile, in timp ce normele morale privesc intentiile;
Gramo: cand spun ca normele juridice se bazeaza pe norme morale vorbesc in alt sens; daca nu ar exista norme morale, atunci reglementarile juridice si-ar pierde caracterul normativ; adica ar fi complet arbitrar ca acestea sunt niste norme (nu e vorba ca de ce se aplica aceste norme si nu altele, ci ca de ce sa fie acestea niste norme;

[aici am cautat un exemplu pentru ceea ce spunea Gramo: normele juridice le presupun pe cele morale drept conditii de posibilitate -> ceva poate fi insa ilegal fara a fi imoral; analogie: regulile caligrafice presupun regulile grafiei corecte -> ceva poate fi necaligrafic dar in continuare sa fie litera “a”; problema era insa de a gasi ceva analog pentru cazul in care ceva e perfect legal dar e imoral (mai e de discutat)]

un prieten: sa ne intoarcem la exemplul de la inceput; de ce scena cu crima ar trebui interzisa, dar purtatul barbii nu?
Gramo: fiindca in al doilea caz cineva poate, in cel mai rau caz, sa ii zdruncine celuilalt prejudecatile, nu sistemul de valori;

un prieten: deci vrei sa spui ca scena crimei trebuie interzisa legal fiindca e imorala
Gramo: nu fiindca e imorala, ci fiindca oamenilor care asista la ea li se face un rau; nu in sens moral, ci in felul in care spui ca durerea e ceva rau; ei sunt socati si sufera psihic

[aici e o discutie despre diferanta dintre a inscena o scena care lezeaza valorile morale ale cuiva si a le pune in discutie, in cadrul unei discutii teoretice – atunci cand cineva sustine pozitia relativismului moral, de pilda;

e clar ca sustinatorul pozitiei teoretice a relativismului moral nu trebuie bagat la puscarie, fiindca auditoriul lui nu se “izbeste” de ceva care sa-i lezeze valorile in acelasi fel in care se “izbeste” de o intamplare care face parte din viata lui; in ultimul caz el are o experienta de viata etc. (sigur ca si aici mai e de discutat)]

un prieten: dar si cei carora le sunt incalcate prejudecatile sufera psihic; cum distingi intre cele doua cazuri?
Gramo: in al doilea caz e vorba si de consecintele pe termen mai lung; un om caruia i-au fost zdruncinate valorile morale, i-a fost pusa in discutie ierarhica valorica etc. are viata data peste cap, chiar daca nu sufera prea mult psihic in momentul in care asista la intamplare

un prieten: deocamdata nu poti sa produci intre cele doua cazuri decat o diferanta de grad; cred ca daca vrei sa distinci mai tare cele doua cazuri va trebui sa vorbesti despre norme morale ale unui subiect ideal, dar atunci nu vad cum mi-ai mai putea spune ca intre inscenare si raul produs (care nu e un rau moral – cel putin nu in mod direct) exista o conexiune cauzala (fiindca pentru a spune ca nu e vorba de un rau moral trebuie sa sustii ca acolo e o conexiune cauzala)
Gramo: inteleg

[cam pe aici s-a terminat discutia; acum, gandindu-ma, cred ca s-ar mai putea spune ceva: poate ca la toate principiile morale se poate adauga un soi de ‘clauza de inchidere’ de genul: “e rau sa atentezi la aceste principii morale”; in cazul acesta, mergand pe mana prietenului lui Gramo, pot spune ca inscenarea crimei acceptate e un lucru rau, dar am probleme sa spun ca ar trebui sa fie si interzis prin lege;

totusi, instigarea la crima e interzisa de lege; de ce?; poate ca, la fel ca la normele morale, exista si la legi un soi de clauza de inchidere – instigarea la incalcarea legilor e ilegala; acum, intrucat caracterul normativ al legilor e intemeiat de normele morale, la nivel juridic ar putea intra si o astfel de regula: subminarea legilor prin lezarea valorilor morale pe care se sprijina acestea este ilegala; (…)]