This is a manifesto about how I view my relations with other people. I don’t think I am above anyone else. I would like to be friends with other people. I do not believe in other sorts of relationships, not even in best friends.
Why would a relation with a person be priviledged towards another relation? Of course, as a matter of fact, it sometimes happens that you get closer to one person, but it does not have to be like this. Even if I feel closer to one person, I do not exclude, based on this, that I could feel as close to another.
It is a bit difficult for me to relate to couples, since this sort of relation adds nothing for me to being friends. However, couples seem to be exclusive. They have things they do not share with other people.
Usually I regard a couple as if they are a single person. If the way they act contradicts this hypothesis, I take it that the two persons are just friends and only fancy that their relationship has something extra.
I expect other people to be polite, to have good manners and stuff like that. This seems to be rather important for me, although it might appear to be a surface thing.
Of course, there are more things needed for a friendship. Common values, common normative options, that is, and common interests, toghether with the availability to cooperate might complete the picture. A good sense of humor and an optimistic attitude are also the prerequisites of a good friendship, in my oppinion.
I sometimes fell in love with other persons. This I regard as a temporary affective state that should not change my attitude towards the person I happen to love. It usually does not.
Being close physically I tend to regard as the expression of a close relation between people. This is not related to sex.
Sex is an everyday activity that persons might engage into, no different from playing tenis or going to movies, at least in what I am concerned.
I don’t feel sexually attracted by other persons too often, regardless of their gender, but I would go for sex if it makes sense. That is, if sexual activities can be integrated into something meaningfull: a game, social interaction, an artistic project a.s.o.
I don’t take my moral values to be very different from other persons’ values and I think I am rather tolerant with options different from mine, as long as one takes moral options to be of the utmost importance for a good life.
As to my interests, I enjoy chatting while taking long walks, I like playing and listening to music, taking pictures, participating in any sort of game or discussion and the shared creative activities as well. This, I think, should be all.
Tellement aseptique, tout ça. Mais le modèle est interessant pour notre époque, on pourrait même le publier dans un petit article anthropologique, dans quelques siècles (si l’anthropologie survivait, ce qui n’est pas le cas, je pense.) Observer les “axiomes des couples”, ou celle du “sex”, qui sont essentiellement faux, mai symptomatiques.
Je pense quand même que l’auteur a raison de s’exprimer de la façon suivante: “I believe” or “I don’t believe”, care c’est aussi une question de croyance, quoique la destinée l’emporte. Car, s’il y une vérité accessible dans les relations humaines, c’est qu’on n’a pas vraiment le choix.
haha, tare comentariul
@Vlad: sorry, I don’t get your point 🙁
@antinous: ti se pare? eu cand citesc sentinte de genul “in viitor antropologia va disparea”, aruncate din pod, fara nici o explicatie si fara nici un argument (nu mai zic ca fara sa aiba legatura cu discutia), well,… incep sa casc 🙂
p.s.: macar daca s-ar fi spus ceva despre globalizare,… 🙂
Gramos, n-am adus argumente TOCMAI fiindca eram offtopic si nu vroiam sa-ti poluez blogul cu divagatiile mele. (Pe scurt, pretind ca antropologia un ideal si si pretentia omului occidental la obiectivitate fata de om o ingamfare occidentala; gresesc, cu siguranta, n-am pretentia ca graiesc adevaruri, dar dreptul la opinie e o alta ingamfare occidentala de care ma prevalez, pot sa am opinii in care sa nu cred, nu? 🙂 )
In rest, my point e ca postul vostru e foarte aseptic. Mi-e greu sa cred ca niste oameni isi pot conceptualiza viata in felul asta si pot intr-adevar trai dupa un asemenea cod. De exemplu, eu, cand ma indragostesc, stiu ca NU va fi o stare temporara chiar daca se va dovedi pana la urma asa. Cand fac amor, nu e ca si cand as juca tenis sau world of doom sau nu-stiu-ce, nici nu incerc sa integrez totul intr-o activitate instructiv-educativa sau constructiva de vreun fel. Am prieteni extraordinar de buni cu care NU am “interese si activitati comune”. E.g., nu exclud din start posibilitatea de a fi intr-o zi prieten cu domniile voastre, desi aparent nu avem multe in comun. De gustibus, poate, nu contest dreptul domniilor voastre de a trai cum doriti, dar ma indoiesc ca intr-adevar va calauziti viata dupa astfel de principii 🙂 Ele sunt bune poate ca sa explice inexplicabilul si sa mai scada din emotiile si palpitatiile zilelor noastre, dar mi se par gresite si fara farmec (desi probabil conform normelor europene in vigoare privind amorul 🙂 )
Avem un punct comun, si mie imi plac bunele maniere and stuff like that, dar se pare ca domniile voastre nu se pot impiedica sa mai ca?te din cand in cand in mijlocul discutiei 😀
ah, scuze, aia era o gluma; eu incerc sa nu spun decat ceea ce e relevant pt ce vreau sa sustin si sa ofer argumente pt ceea ce spun, dar fiecare face ce vrea;
well, ca in orice manifest, nu e vorba de o descriere a felului in care stau lucrurile, ci de formularea unui ideal: “asa ar trebui sa stea”;
iar din postul tau, ca si din comentariu, n-am inteles de ce n-ar putea cineva sa urmareasca un astfel de ideal;
sure, daca un om singur ar incerca sa se conduca dupa chestiile alea, probabil ca s-ar socializa prea putin cu alti oameni, asa ca ar trebui sa faca niste compromisuri s.a.m.d.
Gramo, in schimb, are avantajul ca nu e un om singur 🙂
“I don’t get your point” means “inteleg ca zici ca e un ideal prost, dar nu vad pe ce te bazezi”.
Si as dori sa vad, fiindca, in fond, n-am postat textul ala pentru a-l flutura prin fata altora, ci pentru a primi observatii, obiectii, critici s.a.m.d.
chestii laterale: de ce lipsa de obiectivitate a antropologiei ar duce la sfarsitul ei?
[omul occidental, in paranteza fie spus, pare sa stie (de la Franz Boas incoace) ca nu poti face o cercetare antropologica aplicandu-le altora proprile scheme conceptuale;
asa ca o cercetare antropologica dureaza de obicei multi ani: trebuie sa te integrezi in comunitatea pe care o studiezi, sa le inveti limba, obiceiurile, sa traiesti cu ei 5-10-15 ani, pentru a ajunge sa-i intelegi;
apoi tre’ sa faci un efort pentru a te reintegra (cultural s.a.m.d.) in comunitatea din care ai plecat; si dupa ai o sa incerci sa iti traduci experientele; n-o sa reusesti sa realizezi o traducere perfecta, dar nu e ca si cand n-ai facut nimic]
si cum poti avea opinii in care sa nu crezi? atunci, in ce sens mai sunt alea “opiniile tale”!?
Nu stiu inca daca eu sunt cel care trebuie sa demonstreze de ce idealul acela e rau, sau domniile voastre trebuie sa demonstreze contrariul. Daca vine cineva si zice: “Exista cocosi cu trei picioare”, evident, acea persoana trebuie sa si demonstreze acest lucru, nu e suficient sa spuna: “Demonstrati-mi voi ca nu e asa.” Dar inca n-am stabilit cine dintre noi este omul cu cocosul. Idealul dumneavoastra contrazice ceea ce eu cred atat de flagrant, incat tind sa cred ca eu sunt conservatorul, voi sunteti progresistii, deci mingea e in terenul vostru. Culmea e ca voi insiva pareti sa imi veniti in sprijin, atunci cand spuneti ca un cuplu poate fi considerata o singura persoana.Da, daca nu vorbiti voi, si vorbeste relatia dintre voi, atunci aproape nu mai avem o divergenta de opinie. Dar “relatiile” nu folosesc limbajul omenesc, asa ca tind sa cred ca vorbesc cu voi doi, nu cu relatia voastra.
Eu spuneam ca:
Am prieteni buni, pe care ii iubesc, dar cu care nu am “common values, common normative options, that is, and common interests”. Iac-a?a. Lucrurile astea NU au fost necesare pentru relatiile, in timp ce voi sustineti ca sunt, pentru voi (dar nu numai, ca altfel nu mai era manifest.) In plus, nu cred ca mi-am ales prietenii pana acum. Nu dupa un sistem rational. Uneori ma intreb ce este (mai) adevarat: noi insine sau relatiile dintre noi? Poate ca noi suntem justificati de- si putem fi redusi la “relatii”, si NU invers. De exemplu, un om care nu are nici o relatie, de nici un fel, inceteaza rapid sa existe. Toata experienta mea de pana azi pare sa-mi indice ca noi suntem relatiile dintre “relatii”, si nu vad nici o dovada serioasa cum ca ar fi pe dos.
Desi presupun ca se poate practica amorul ca un joc de tenis, nu reusesc in ruptul capului sa vad DE CE as face asa ceva. E ca si cum as lua frumosul meu telescop (de brocanta, sec XIX) si m-as uita la televizor cu el. Sau, ca si cum as lua frumoasa mea editie princeps cu operele complete ale lui Shelley, si as juca X si O cu cineva, pe marginile paginilor aurite. Pentru mine unul, asemenea eventualitati sunt foarte posibile, nimeni nu ma impiedica sa le pun in practica, dar sunt extrem de improbabile.
Imi pare rau ca nu am instrumentele voastre de gandire, ca nu sunt mai organizat si precis, nu prea pot sa discut de pe pozitii egale cu voi. Pot insa sa mai fac figuri de stil, na.
Si da, pot avea opinii in care sa nu cred, de ce nu le-as avea? Asta n-am inteles. Cu antropologia, am doar lecturi de amator, as fi tampit sa pretind ca opiniile mele au o valoare reala, as fi deci tampit sa cred in ele, asta nu inseamna ca nu pot sa le am.
sorry (pe bune) ca raspund pe scurt:
(1) mi se pare inacceptabil ca oamenii sa discute altfel decat de pe pozitii egale; cred ca e evident de ce;
(2) Gramo nu se poate imprieteni cu oameni care au pareri rasiste sau sexiste, de pilda; sau cu oameni care cred ca e important in viata sa faci bani;
(3) nu e vb de “un sistem rational” de a-ti alege prietenii; e vorba de a tine intr-adevar la niste lucruri si de a nu face compromisuri;
(4) nu am spus ca ar trebui sa faca si altii asa; asa ca mingea e in terenul celui care doreste sa-i arate lui Gramo ca ar trebui sa se conduca dupa alte principii in relatiile cu oamenii;
(5) daca nu-ti place sa joci tenis s-ar putea ca exemplul ala sa te induca in eroare 🙂
ideea era ca sexul nu are ce sa caute pe un piedestal; vezi povestile cu fuck-buddies la adolescentii din occident etc.