In mare, mi se pare ca am ajuns in punctul asta: Pentru a-ti realiza scopul vietii – fericirea, trebuie sa actionezi (pe dinauntru) in acord cu virtutile. Exista virtuti etice (morale) si virtuti intelectuale (dianoetice). Virtutile morale le capeti prin formarea unor obiceiuri, prin deprinderi s.a. Pentru a intelege mai bune cum, trebuie sa ne uitam la actiuni.

Sigur ca am recitit ultimul paragraf al capitolului anterior (II). Am vazut ca acolo e o analogie: cineva care face miscari care cer forta fizica ajunge sa aiba o forta fizica mai mare – cineva care face actiuni care-i cer “eforturi etice” o sa isi dezvolte virtutile etice.

In capitolul III Aristotel spune ca virtutile etice sunt legate de placeri si dureri. Zice el: “comitem raul de dragul placerii, in schimb, de frica durerii, nu savarsim binele.” Si da si un exemplu cu omul cumpatat, care nu simte nici o frustrare daca se abtine de la o placere senzoriala.

Apoi pare sa ofere o justificare pentru afirmatia ca exista o legatura necesara intre virtuti etice si placere/durere:

Virtutile sunt legate de acte si pasiuni – adica de situatii in care actionezi intr-un fel si situatii in care cineva actioneaza asupra ta (iar tu esti pasiv). Iar toate situatiile de felul asta au drept consecinta placeri si dureri.

Un alt argument: educatia morala se face prin pedepse (dureri) si recompense (placeri). Dar daca la placere si durere facem apel atunci cand ii invatam pe oameni sa fie cumpatati, curajosi etc., atunci inseamna ca placerile si durerile sunt legate de virtuti.

Cred ca s-ar putea gasi cineva care sa nu fie de acord cu ideea ca ar exista vreo legatura intre curaj, de pilda (una dintre virtutile etice la Aristotel) si placere sau durere.

Putem intalni placere si durere si fara sa fie vorba de virtuti. Cu asta ar fi de acord si Aristotel. Invers insa, zice el, nu merge. Nu poate fi vorba despre virtuti (etice, cel putin) fara sa fie vorba de placere sau durere (pot intra aici, probabil, si durerea sufleteasca si placerile mai subtile s.a.m.d.).

Dar cred ca ar putea fi respinsa si ideea asta si ar putea fi puse in discutie si argumentele lui pentru ea.

Aristotel ii pomeneste, de pilda, pe cei care definesc virtutile prin niste stari psihice: calm si impasibilitate. Daca ar fi asa, atunci nu e limpede ce legatura ar mai avea virtutile cu placerile si durerile.

Un om cumpatat, de pilda, ar putea fi un om caruia nu-i mai pasa de placeri – nu se chinuie nici sa le obtina, nici sa le evite. Lui i-ar fi indiferente placerile. Daca asa ar sta lucrurile, ar insemna ca virtutea cumpatarii nu are nici o treaba cu placerile (cel putin).

Sa vedem insa unde vrea sa ajunga Aristotel. El vorbeste despre calitatile care ne fac sa preferam ceva: “frumosul moral, utilul si placutul” si de cele care ne fac sa refuzam ceva: “rusine, vatamare (opus utilului), durere”.

Of, nu inteleg! Acum (la 1104b 25-30) Aristotel pare sa spuna ca trebuie sa urmaresti sa faci lucruri frumoase, utile si placute. Ca asta inseamna sa fii virtuos (pe linia virtutilor etice). Deci sa faci lucruri placute, fiindca primele 2 sunt si placute.

Iar inainte vorbea despre situatiile in care sa fii virtuos inseamna sa incerci sa nu urmaresti placerile. Pai ce sa fac? Sa le urmaresc sau nu? Sa nu le urmaresc cand e vorba de mine si sa le urmaresc cand e vorba de altii? Chiar asa simplu sa fie? 🙂

Dincolo de conceptia lui Aristotel, nu pot sa nu ma intreb: Ce legatura este intre bine (in sens moral) si placere? Asta in cazul in care exista vreuna.

Concluzia din capitolul III este ca “virtutea are raporturi cu placerea si durerea”. Ce fel de raporturi? Inca nu e limpede. Tot in ultimul paragraf Aristotel reia niste concluzii formulate inainte: cauzele care te fac virtuos te pot face si vicios. Nici asta nu e o chestie prea limpede, dar o las deoparte.

Iar afirmatia ca “virtutea actioneaza in sfera acelorasi lucruri ce o fac sa se nasca” o inteleg in legatura cu partea in care se vorbeste despre educatie prin placere si durere – daca asa se invata virtutea, atunci tot in sfera placerilor si a durerilor trebuie sa actioneze. Ok, mai vedem,…