[am mai pescuit din maruntaiele lui Gramo o povestire; celelalte sunt, desigur, aici]

nimeni nu ajunsese pana in acel tinut inverzit; acolo nu traiau nici un fel de oameni; nu erau acolo nici pitici, nici uriasi, nici oameni salbatici,… nici mos craciun nu venea sa imparta cadouri, fiindca nu ar fi avut cui sa i le dea; acolo nu erau copii;

in lacul de la marginea padurii facea baie un mic bursuc; acest mic bursuc suferea de o eczema – un soi de iritatie a pielii care nu ii permitea sa stea mult la soare; nici parul nu ii crestea in locul respectiv, pe spinare;

cele cateva animale care traiau in padure il evitau, tocmai pentru aceasta; se temeau ca eczema micului bursuc ar putea fi molipsitoare; de altfel, in lacul de la marginea padurii nu mai facea baie nimeni altcineva;

intr-o noapte micul bursuc a fost lovit de un fulger; din el n-a mai ramas decat o gramajoara de cenusa; vantul a rascolit cenusa si a imprastiat-o prin toata lumea; dar in lac tot nu se scalda nimeni;

apoi animalele s-au intristat, fiindca micul bursuc murise si nimeni nu il cunoscuse prea bine; ar fi vrut sa viziteze, macar, locul in care locuise, dar nimeni nu stia unde era casa micului bursuc;

dupa o vreme, tinutul acela inverzit a fost inundat, datorita topirii calotei polare; toti incercau sa inoate si isi spuneau: “uite, acum am fi inotat in aceeasi apa cu micul bursuc si probabil ca am fi luat si noi eczema lui; dar el e mort”;

apoi au obosit sa inoate si s-au inecat toti; corpurile lor au ajuns pe fundul marii si au putrezit acolo; cativa fluturi inca zburau deasupra apei; dar fluturii traiesc, oricum, doar o zi; a doua zi au disparut si ei; si gata.