[primul post din seria asta e aici]
Blogurile pot fi clasificate dupa domenii. Clasificarea asta, atunci cand e vb de evaluarea blogurilor, adauga (probabil) criterii specifice fiecarui domeniu. Sure, nu e obligatoriu ca un blog sa se restranga la un domeniu, dar de multe ori exista o chestie care domina.
O alta impartire este: bloguri care contin relatari ale unor experiente personale /vs./ bloguri care nu contin asa ceva. E important de observat ca aici e vb de alt criteriu si de alta clasificare. Cei de la Blogtopsites, de pilda, amesteca borcanele, facand din doua clasificari una singura.
Iar asta e o idee proasta. Cineva, relatandu-si experientele personale, poate sa vorbeasca despre ce a facut in timpul zilei la servici, despre ce a gatit, despre muzica pe care a ascultat-o, despre lucrurile la care s-a gandit pe marginea unor stiri pe care le-a citit s.a.m.d.
Unde introduci blogul? La unul dintre domenii, la bloguri personale? De ce nu si colo si colo? Un politician poate sa aiba un blog in care isi povesteste si viata si isi exprima si opiniile politice. E un blog politic sau un blog personal? E si una si alta fiindca e vorba de doua clasificari diferite.
Sa imparti blogurile in personale si politice, religioase, academice s.a. e ca si cand ai imparti oamenii in barbati, femei, condamnati la moarte si marinari 🙂 Sunt clasificari diferite puse la gramada, dar lumea nu prea pare sa observe diferenta 🙁
A doua clasificare, de pilda introduce si ea niste criterii specifice de evaluare, dar de un tip diferit. E important ca un blog pe care sunt relatate experiente personale sa “sune” sincer.
Pe un blog pe care nu sunt relatate experiente personale, otoh, autorul nu e vizibil. Cititorul urmareste continutul (ca intr-un ziar, mai degraba) si nu se intreaba: dar oare autorul chiar e sincer? Nu prea are sens sa te intrebi daca Xeni Jardin (pentru a lua un exemplu la intamplare) e sincera pe Boing Boing.
A treia clasificare imparte blogurile in bloguri “libere” si bloguri “de firma”. E clar ca si aici apar criterii diferite in functie de tipul de blog.
Si ar mai putea fi impartite blogurile si in functie de auditoriul avut in vedere, scopuri, un singur autor /vs./ mai multi autori s.a. Lista asta nu e exhaustiva. After all, e rezultatul unor discutii purtate de Gramo pe drumul de la podul Cotroceni la Piata Romana 🙂
p.s. Gramo spera ca nu-si inchipuie nimeni ca “ete, s-a apucat si asta (aici lipsa diacriticelor e benefica) sa dea lectii”; fiindca nu e vb. de asa ceva, ci doar de niste pareri, propuse ca un punct de pornire pentru discutii.
tentatia taxonomiei sa fie in acest caz un defect profesional?
errrr,… exista vreun domeniu teoretic in care nu se fac clasificari?
ma simt brusc vinovat (si, fiindca am un blog personal, ma simt obligat sa fiu sincer si sa recunosc) 🙂 :este tentatia taxonomiei un defect?
cel putin atata timp cat faci clasificari si nu faci doar asta (adica nu e o manie), in cazul nostru, de pilda, te apuci sa scrii un blog inainte sa stii sigur ca va fi un blog de categoria 1.06.b.2 de pilda; gresesc?
sunt la randul meu de acord ca fiecare criteriu important, care merita considerat, introduce o dimensiune suplimentara de clasificare si, in functie de acel criteriu, un blog poate ocupa o anumita pozitie (uneori greu de definit) si acea pozitie dupa acel criteriu nu poate clasa automat si dupa alt criteriu, ca atare “tipul” unui blog ia cate o valoare diferita in functie de criteriu (cate criterii, atatea valori); putin mai complicat de operat cu o matrice mai ampla, dar este mai riguros;
asta ar insemna, gramo, ca ar trebui definite criteriile, apoi clasele in functie de criterii si de-abia la sfarsit seturile de proprietati, principii, reguli etc. specifice pentru a le identifica si pe cele generice (sau universale, cum le mai numeam in primul post)?
scuze, revin pentru o remarca de care am uitat:
setul de patru reguli generice pentru codul de etica propus bloggerilor, preluat si prezentat aici in noiembrie, mi se pare deosebit de echilibrat si bine facut; in plus, cred ca este si destul de complet pentru un set de reguli generice;
nu am decat o rezerva de nuanta fata de primul principiu, al adevarului; sa dau un exemplu (nu neaparat cel mai bun, dar cred ca e edificator):
este vorba de unul din textele dintr-un alt blog pe care il citesc regulat si cu placere, al Irenei, iar post-ul se numeste “Oooo, pofta buna, domnule Petculescu!”; oare nu era adevarat ca cineva l-a salutat pe domnul Petculescu, urandu-i pofta buna? pentru ca daca manca, trebuia sa vada Irene pe cineva mancand pe strada; sau poate ca Irene nu a spus adevarul pana la sfarsit, l-a vazut pe domnul Petculescu mancand dar nu a vrut sa recunoasca; sau poate nu l-a vazut, pentru ca cel care l-a salutat pe domnul Petculescu era coleg de birou cu dansul si stia deja ca acesta plecase sa manance in pauza de pranz, pentru ca le spusese tuturor asta, sau era vorba de o alta situatie asemanatoare, dar atunci Irene putea sa deduca asta si sa si scrie; de fapt, toate aceste consideratii asupra adevarului celor intamplate acolo, pe strada, nu sunt cumva gratuite si fara nici o relevanta? pentru ca, pana la urma, nu e o stire dintr-un ziar (e un blog, nu un ziar, sau nu e un blog ca un ziar, chiar personal) in care se spune ca domnul Petculescu a aparut si a disparut misterios si autorul nu isi doreste / propune relatarea pozitiva a unui fapt oarecare; textul are, cred eu, toata incarcatura necesara de adevar, dar nu acesta este scopul; nu cred ca textul ocoleste sau ascunde o parte de adevar, desi poate da acesta senzatie, si aceasta directie este cea in care cred ca, in cadrul in principiilor eticii pentru bloguri (sau bloggeri), criteriul adevarului ar merita nuantat.
PS: nu stiu cat am fost de clar…
@arhitectul: vreau sa raspund, dar Gramo are uneori probleme cu textele care nu sunt impartite in paragrafe mici; si cu frazele mai lungi de 18 cuvinte, constructiile cu multe verbe la pasiv si toate celelalte chestii despre care zic manualele de writing ca sunt câh 🙂
asta nu neaparat fiindca Gramo crede ca alea chiar sunt câh, ci fiindca dupa 8 ore de editat stiri (varianta: 8 ore de seminarii pe texte filosofice greoaie) well,…
imi cer scuze, cred ca am mai lasat un mesaj de-al tau fara raspuns, dar situatia era asemanatoare; imediat ce un gramo are un pic de timp si mintea mai limpede, se rezolva;
p.s. link-urile nu functioneaza 🙁
da, si eu am o problema cu frazele mai lungi de 18 cuvinte si celelalte chestii despre care vorbesti aici (si despre care se scrie si in manualele de tipul “sa scriem frumos”): faptul ca le folosesc 🙂
nu e o problema cu raspunsurile;
PS: mi s-a parut mie ca nu functioneaza link-urile… nu inteleg de ce, poate ar trebui sa verific sintaxa?…
link-urile erau, in ordine (le transcriu ca texte):
* http://stefanov.go.ro/gramo/2006/11/11/principii-etice-pentru-bloggeri/
* http://mintea-de-ceai.blogspot.com/
* http://mintea-de-ceai.blogspot.com/2006/11/oooo-pofta-buna-domnule-petculescu.html
P.P.S.: am scris io in P.S…. aveam un feeling 🙂
@arhitectul:
cand ma uit in sursa mesajului initial vad asta:
preluat si prezentat <a>aici in noiembrie</a>
lipseste partea cu hypertext reference (href) 🙂
eu scriu asa, de pilda:
link la
<a href="http://mintea-de-ceai.blogspot.com">Irene</a>
si totul e ok (btw, am mai fost pe blogul respectiv de mai demult, am citit, am scris comentariu – cu mare dificultate si trebuia sa fie aprobat si n-a aparut 🙁 );
next; cred ca vorbesti despre criterii de evaluare si criterii de clasificare; eu vad lucrurile asa: inainte sa evaluez niste chestii tre’ sa stiu ce vreau sa evaluez;
nu pot sa ma intreb “cat sunt de bune… lucrurile in genere”, ci doar “cat sunt de bune caloriferele de otel, restaurantele, blogurile s.a.”
cand disting intre calorifere de otel si calorifere de fonta nu folosesc criterii de evaluare, ci criterii de clasificare; si abia dupa aia pot face o evaluare;
poate voiai sa spui altceva si n-am inteles…
setul de reguli: da, mi s-au parut ok, de-aia le-am citat; Gramo-girl a avut si un schimb de mesaje cu autorul textului, un tip din Filipine (coincidenta funny, noi stam langa Ambasada Filipinelor 🙂 )
dar alea par sa fie niste cerinte minime (ca si regulile despre care vorbea Kro$$fire), pe baza carora poti distinge intre bloguri ok si bloguri penale; eu ma intreb: “cum poti distinge, intre blogurile ok, blogurile faine de cele slabe?”
despre domnul P (desi mie imi e mai familiar Dl. Cozboi): nu stiu cine ar pretinde ca textele fictionale sa fie adevarate 🙂
cel mult, poate ar fi oameni care ar zice ca ar fi bine ca al’ de citeste sa poata sti daca e vb de o relatare sau de o povestire fictionala.
da, scuze, e din cauza ca am facut eu o greseala in cod – mi-am dat seama pana la urma unde – iar wordpress a ignorat toata partea de cod cu href din cauza asta;
legat de comentariile la irene, a recunoscut intr-un post recent ca a avut ceva probleme cu spam-urile.
mai departe, da, vorbeam mai sus despre criteriile de clasificare si criteriile de evaluare (in interiorul claselor), in ultimul paragraf cel putin nu am fost suficient de clar, dar ideea pe care vroiam sa o exprim era ca niste criterii generale de evaluare se pot extrage (probabil doar) din criteriile de evaluare care se regasesc (“pe orizontala”, sa spunem) in cadrul mai multor clase;
cu restul observatiilor sunt de acord (inclusiv cu trimiterea la analiza in detaliu pentru identificarea blog-urilor valoroase, dincolo, oricum, de pragul primelor patru criterii citate).
inca ceva: mi se pare de semnalat initiativa roblogfest 2007 (dupa editia de anul trecut, adica).
Pingback: Gramo ii raspunde “juratei” at Gramo`s World