Pe bunicul lui Gramo ati mai avut ocazia sa-l auziti (vezi, de pilda, aici si aici; in podcast-ul lui Gramo de la odeo mai e o piesa care n-a aparut pe blog aici).
Sa-l cunoasteti personal, nu. Iar acum e, oricum, prea tarziu. Ceea ce nu inseamna ca asta ar trebui sa fie o saptamana trista. Gramo va doreste multa pofta de viata, mai putin timp petrecut in cutii de tabla si la impins carucioare s.a.












