In ultimele zile am vazut in Parlament, presa, in jurul meu un dezinteres total fata de ~revolutie… Un subiect care starneste cascatul din moment ce toate indemnurile prezente sunt: “Sa privim spre viitor!”…
Recunosc ca in ’89 eram un copil, recunosc ca nu am simtit atunci ca imi lipseste ceva (cu atat mai putin libertatea), ma fascina doar spectacolul…
Ce/cum am invins?
comentariu Gramo-boy: eu am fost pe strada in ’89;
pe 21 n-am iesit, fiindca erau stresati ai mei – taica-meu vitreg, la care stateam, fusese arestat de Securitate, torturat, tinut inchis vreo cateva luni, noi (eu si maica-mea) fusesem la interogatoriu, ni s-a facut perchizitie in casa etc.
asa ca am iesit pe 22, dupa filmuletul cu pricina; seara am stat pe la televiziune, l-am intalnit pe Caramitru, se auzeau impuscaturi, fugeam pe langa el cativa pustani de colo-colo, el voia sa ne recite o poezie de-a lui Dinescu,… 🙂
am stat pe strazi vreo saptamana; am ramas cu aia din garzile patriotice si dupa primele zile, cand civilii erau deja trimisi acasa, fiindca aveam un periscop metalic de transeu, de pe vremea razboiului, de la bunicu’
am stat la un moment dat o noapte intreaga sa ma uit cu periscopul la cladirea televiziunii, sa le spun baietilor cine trage s.a.m.d. n-am vazut decat flacari la ferestre; m-a tras curentul, ca trecea vantul prin periscop, dimineata aveam un mare ochi rosu 🙂
lui taica-miu vitreg i s-a propus dupa aia sa lucreze in minister, a refuzat, fiindca ramasesera acolo unii pe care ii recunostea de la “vizita” la Securitate; fusese directorul centrului de calcul pentru toata industria lemnului din ro, acum vinde produse sanitare intr-o dugheana, pe langa piata 1 Mai;
nu mi-am luat niciodata “certificat de revolutionar”, mi s-a parut o tampenie; am vazut oameni raniti s.a., eu n-am facut decat sa ma joc de-a revolutia; dupa vreo luna de zile m-au scarbit chestiile de la TV si am renuntat sa ma uit vreo cativa ani,…
iar acum? well, nu stiu cat de mult tin sa-mi aduc aminte de ’89; a trecut, gata! cred ca deja am scris cam mult 🙁 ce am invins? nu stiu, ma mai gandesc,…
Pingback: Protesteaz?! « Gramo’s World