[Sînziana – filosofie pentru copii, Humanitas, Bucuresti, 1993, pp. 5-6]
1.
Buna!
Mi-ar placea sa va stiu numele. Mi-e teama sa va intreb.
Poate ca daca vi-l spun pe al meu imi veti spune si voi numele vostru. Pe mine ma cheama Sînziana.
Eu nu intreb aproape niciodata pe nimeni nimic. Nu stiu de ce. Nu am un motiv serios: numai ca mi-e teama.
Mi-e teama pentru ca lumea ar putea sa afle ca nu stiu nimic. Vedeti, asta e secretul meu. Sau e unul dintre ele. Unul dintre secretele mele teribile, ingrozitoare.
Zau, nu stiu nimic! In afara de lucrul acesta, desigur. Asta e singurul lucru pe care îl stiu. Singurul.
Poate nici nu sînt atît de rea. Unii copii cred ca ei stiu multe si de fapt nu stiu. Ca Andrei.
Iar unii copii din clasa sunt intr-adevar sclipitori. Au raspunsuri pentru orice. Ca Diana.
Si mai e si Sofia. Nu da ea cine stie ce raspunsuri, in schimb stie sa puna cele mai frumoase intrebari!
Mi-ar placea sa fiu ca Sofia. Dar nu pot. Eu sînt doar o sfîrleaza.
Anul trecut era sa raman repetenta la gradinita. Am scapat numai pentru ca eram asa de buna la jocuri.
[end text]
Ei, pe cine credeti ca intruchipeaza Sofia? 
Mie lucrul cel mai interesant mi s-a parut ca in felul asta copii invata o distinctie foarte importanta: intre persoana lor si numele lor. Copilul, cand se uita in oglinda, nu vede si numele lui acolo (cred ca asta scria si in cartea pentru invatatoare, nu-mi mai amintesc).
Ce inseamna asta?
De ce au lucrurile cate un nume?
Apoi, vestita formulare “stiu ca nu stiu nimic” apare intr-o forma simpatica, urmata si de explicatia: ‘una e sa crezi ca stii ceva, si alta e sa stii cu adevarat’. Cum deosebesti intre cele doua? Nu stiu, mie chestiile astea mi se par intrebari pe care ti le poti pune la orice vârsta. Poate exagerez. Nu stiu.
gramos parerea mea este ca nu exista invatare la copii ci doar instruire (o perpetuta instruire). un copil nu poate spune ca a invatat un cuvant pentru ca mereu il exrseaza in diverse contexte.(intelegi ce vreau sa spun). in legatura cu indoiala care poate fii trecuta din copilarie pana la adanci batraneti `ca nu stiu nimic` e o mare prostie pentru ca: pe urmele unui witt nu ma pot indoi ca am doua maini. din ultimele fraze distinctia a stii ca si a stii cum poate oferii un raspuns generos:)
nice nick!
nu prea inteleg ce vrei sa spui; inteleg ca titlul postului poate sa induca in eroare; nu e vorba despre invatare, ci despre altceva: la ce varsta poti intelege si discuta probleme filosofice?
iar tipul care zicea ca nu se poate indoi ca are doua maini e G. E. Moore, nu Wittgenstein
eu nu vorbeam despre cine a spus primul ca nu se paote indoi ca are doua maini. daca e sa mergem in istorie poti spune ca nici descartes nu se indoia ca are doua maini? cred ca merita o detaliere intre intelegere si discutare, nici tu imi pari clar. cum se leaga cele doua intre ele?
o alta varianta. la ce varsta poti intelge probleme filosofice. nu cred ca trebuie sa ai o varsta ca sa poti intelege probleme filosofice. poti fi un dobitoc si la 65 de ani, nu cred ca maturitatea iti aduce intelgerea filosofiei, nu cred ce pot spune acum am intels caci am o anumita varsta, asta imi da dreptul sa inteleg problemele filosofice, si aberatia poate merge mai departe daca te gandesti la distinctia anticilor “tu esti prea imatur ca sa intelegi ce discutam noi menon?“.aiurea. nu exista o periada in care trebuie sa te apuci sa intelgi problemele filosofice si sa spui acum ca sunt mai batran inteleg mai bine problemele filosofice, viata m-a facut sa inteleg asta. nu viata care te maturizeaza (esti mai avansat in varsta) poate sa-ti aduca intelegerea problemelor filosofice si de atunci ai drptul sa le discuti. poate tu discuti cu tine probleme filosofice fara sa le aprticularizezi asa spunand ( a astea sunt probleme filosofice ce marfa sau ce nemarfa) . nu ai cum sa decizi cand te apuci de filosofie in privinta vietii tale. daca luam cazul unui om care a trait in jungla si dintr-o dat este adus la bucuresti, presupunem un caz ideal ca il invatam(nu ostensiv) uite asta si aia si apoi ii spunem dar sunt si probleme filosofice cxare le dezbat unii oameni cu barbi si tu acum daCA vrei sa inveti asta trebuie sa stim daca esti pregatit pentru asta. poate asta e toata problema simpla si fara nimic de spus.
Pingback: Philosophy for children « Gramo`s World