Wiimote e noul “joystick” al celor de la Nintendo. Merge cu Wii – consola lor de jocuri. E un gadget foarte popular din cauza ca are integrat un senzor de miscare si comunica prin Bluetooth, asa ca poti tine jucaria in mana si sa te faci ca dai cu paleta, de pilda, si sa te vezi jucand tenis pe ecran.
Wired scrie (vezi aici) despre cum s-au apucat unii sa faca drivere pentru conectarea lui Wiimote la un PC obisnuit. Unul dintre rezultate a fost ca poti asocia niste parametri ai unui sintetizator software cu miscari facute cu mana. Merita sa aruncati o privire, chiar daca nu e inca sigur daca e vb de un tip care face muzica sau de un cavaler Jedi cu o sabie invizibila 🙂
Foarte interesant instrumentul, dar sunt putin dezamagit de rezultat(ul practic); ma gandeam ca ar fi putut ajunge ceva mai departe totusi; sa detaliez putin:
Atata timp cat stabilesti o functie de transfer analogic-digital, in speta:
* miscarea bidimensionala a mainii cu mouse-ul pe o suprafata plana, tradusa in coordonate x,y sau, si mai clar inca
* miscarea stylus-ului pe tableta grafica, mai ales daca se adauga o dimensiune si presiunii in cazul tabletelor “pressure-sensitive”, cand poti aduce in joc un alt parametru, de pilda, in desen, grosimea tusei sau alte variatii, de nuanta, saturatie a culorii, luminozitate, umiditate a pensulei de acuarela simulate etc.,
atunci ar trebui sa fie ceva mai simplu ca rezultatul lucrului in spatiul analogic tridimensional cu acest instrument foarte interesant (wiimote) sa se apropie ceva mai mult de muzica decat de vanturarea unei spade invizibile de-abia descoperite de catre un cavaler cu casti (bravo pentru comparatie).
Ma gandesc, cu alte cuvinte, la un lucru foarte simplu: sintetizatorului sa ii fie transmise parametric miscarile tridimensionale in minimum trei variabile: inaltime, intensitate si, sa spunem, alte filtre de tipul timbru, imbogatiri armonice etc. (cam ce face o pedala intr-un banc de efecte) care, in plus, (pentru ca vorbeam de minimum trei variabile, iar pe betisorul ala ar fi, probabil cel putin inca doua butoane, din care macar unul, la bun simt, ar merita sa fie un variator de tipul “glide”) ar putea fi controlate la randul lor parametric, setate, presetate, schimbate etc. astfel incat rezultatul, chiar daca nu extind rationamentul catre polifonie, sa fie ceva mai aproape de muzica, si nu neaparat in intelesul clasic, sa spunem, al cuvantului.
Exemplu mai mult decat simplu: intre 1999 si 2001, Peter Moss dezvolta pentru Palm programelul Theremini (la o cautare superficiala nu am mai gasit un link sugestiv) cu care ma mai amuz si in ziua de astazi si care are la baza, pornind de la o cercetare finantata de armata rusa pentru senzorii de proximitate (vezi articolul despre inginerul Teremin care da numele instrumentului muzical electronic), aceasta functie de transfer analog-digital, o digitizare, practic, a miscarilor bidimensionale ale stylus-ului pe ecranul Palm-ului care face sa corespunda variatiilor pe abscisa (x) variatiile in frecventa (pentru care se pot seta si apoi alege cinci codomenii din care frecventele iau valori) iar variatiilor pe ordonata (y) sa le corespunda variatiile in intensitatea sunetului (mai slab redate hardware pe modelele Palm fara sunet, adica cele care folosesc emulatoare, cum e deja-anticul meu model m515). Ca o nota: rusul nu avea nevoie decat de maini ca sa produca sunetele (pe aparatul lui cu doua antene pentru detectia miscarii), variindu-le controlat si frecventa, si intensitatea, in 1919!! Instrumentul asta l-a pus si pe Moog, taicutul sintetizatoarelor, concomitent pe ganduri si pe treaba.
Am mai vazut incercari interesante in domeniu, de pilda un imens touch-screen pe care cantai si desenai direct cu mainile (gesturile se transforma instantaneu in muzica si culoare, regret ca nu am la indemana un link).
Altfel, “traiectoria” evolutiei spadei wiimote sunt sigur ca merita urmarita, multumesc pentru semnal (inca o data, foarte interesante lucruri in gramo’s world).
Unde putem testa un wiimote oare? Ma intreb cum s-ar comporta in grafica (normal). Un Jackson Pollock mic urla-n mine 🙂
Astept in continuare un semn (pe email, de pilda, la adresa arhitectul la arhitecti punct org) din MutterVaterLand-ul gramosilor (nu puteam sa scriu “patria”, ca discriminam).
@arhitectul: hihi, iti lasasem un mesaj ca raspuns la alt comment, asteptam sa ne gasim pe ymess, np, vb pe mail 🙂
Adevarul zicea pe 16 ca vor fi console Wii in ro pana de Craciun; si au aparut, indeed, dar nu costa decat vreo 1,341.96 roni (sursa e un post aparut acum 2 ore aici)
Mai e nevoie de un PC cu Bluetooth, fiindca jocurile de pe consola sunt mainly cu diferite sporturi (tenis, pescuit, bowling etc.).
Apoi de drivere (le-am gasit aici). Iar apoi, desigur, de un program de grafica destul de destept incat sa stie ce sa inteleaga din chestiile pe care le faci cu Wiimote 🙂
Dar nu e imposibil. In utopian labs am facut alte experimente (btw, 10x for sharing, l-am gasit pe Theremini aici, o sa-l pun pe Zire imediat ce refac setarile de conectare in linux) folosind un webcam, un soft care transforma in timp real imaginile de webcam in sunete (The Voice), un altul care transforma sunetele in format midi (am uitat cum se chema) si Koan Pro, care stia sa preia chestii in midi si sa adauge armonii suplimentare.
Rezultatul a fost ca puteai sa produci niste armonii sonore interesante plimband mana prin fata webcam-ului. Sau coborand si ridicand rulourile de la fereastra 🙂
Foarte interesant, tare as vrea sa vad si eu experimentele astea de care eu, spre rusinea mea, nu am avut timp desi imi propusesem.
Momentan am renuntat la ideea practica de a testa wiimote-bagheta.
Revin insa (asupra subiectului)…
Gata, am vazut cum merge Theremini, e simpatic. Pisica a devenit brusc foarte atenta si a venit sa miroasa palmul 🙂
Mi-am batut ceva capul, dar pana la urma rezolvarea pt. conectarea palmului in Suse 10.2 a fost super simpla 🙂
schimbarea esentiala a constat in asta:
deschis fisierul /etc/udev/rules.d/50-udev-default.rules
editat 2 linii:
KERNEL=="ttyUSB*", ATTRS{product}=="[Pp]alm*Handheld*", SYMLINK+="pilot"
KERNEL=="ttyUSB*", ATTRS{product}=="[Hh]andspring*Treo*|[Hh]andspring*Visor*", SYMLINK+="pilot"
care dupa editare arata asa:
KERNEL=="ttyUSB*", MODE="666", ATTRS{product}=="[Pp]alm*Handheld*", SYMLINK+="pilot"
KERNEL=="ttyUSB*", MODE="666", ATTRS{product}=="[Hh]andspring*Treo*|[Hh]andspring*Visor*", SYMLINK+="pilot"
p.s.: sfaturile de la site-ul lui KPilot (de aici) cred ca merg pt Suse 10, dar nu si pentru 10.2 🙂
Gramo, te rog iarta-ma! Am uitat sa iti spun despre efectele asupra pisicii!!! 😀 Acum, ca le-ai descoperit singur (pe Gramo-cat)… ramane sa iti fac o demonstratie a efectelor asupra unui Gramo-kid (nu detin unul, dar ai sa vezi, putem aduce in sprijinul demostratiei o forma de viata foarte asemanatoare).
Nu am sincronizat de multa vreme Palmul pe Suse si nu mai stiu cum am facut ultima oara; ideea de a sincroniza Palmul deja cu 2 statii de lucru de tip desktop si un notebook (adica sincronizarea a patru gazde diferite) m-a stresat suficient, mi-a generat in cateva randuri suficiente date redundante incat sa aman sine die sincronizarea si pe Suse (anume motive legate de programe – cu tot cu licente – detinute pe platforma lui billy si inca insuficient dezvoltate in comunitatea OpenSource ma impiedica sa migrez activitatea profesionala cu totul pe Linux).
Intr-adevar, de multe ori mi s-a intamplat sa nu gasesc informatie actualizata pe site-urile oficiale, sa spunem (inconvenientul asta vine cu sistemul), dar au compensat forumurile si relatiile deschise cu comunitatea userilor mai isteti decat mine (vad ca si tu mergi bine).
Nu stiam ca ai un ZIre, ti-as fi spus ca iti trimit programul; eu nu gasisem un site cu un screen capture si o prezentare din care sa intelegi mai clar despre ce program vorbesc. Programul l-am gasit intr-adevar si eu din nou pe un site, pe undeva, era aceeasi varianta din 2000 pe care o aveam eu instalata.
Cred ca voi descarca si eu Suse 10.2 (am instalat un 10.1 pe o statie de lucru si o masina virtuala pe statia de lucru curenta).
Pingback: Scratch-uri cu Wiimote « Gramo’s World