A disparut pubela de gunoi de pe strada (cea despre care vorbeam aici). Acum e chiar ciudat. Am plecat la vanatoare de pubele publice de gunoi. Sunt doua la piata Cotroceni. Mai sunt unele pe langa parcul de la Eroilor. Asta inseamna, in oricare varianta, vreo 10 minute de mers cu gunoiul 🙂

Ok, 5 minute de jogging. Dar cum sa faci jogging cu gunoiul? Ce moda mai e si asta?

In the mean time, oamenii obisnuiti cu fosta pubela isi arunca gunoaiele in acelasi loc. Culmea, dupa o vreme dispar (gunoaiele), ceea ce inseamna ca si gunoierii sunt obisnuiti sa le ridice, desi acolo nu mai e nici o pubela. Mare e puterea obisnuintei! Gramo a decis, totusi, sa nu se lase influentat.

Maine Gramo s-ar putea sa ia bani. Ar fi fain. Asta nu inseamna insa ca o sa-si poata repara bicla aia care i-a ramas nefurata. Roata din fata o sa i se balangane in continuare in toate partile (probabil e spart rulmentul sau ceva de genul asta) si o sa faca un zgomot infiorator.

Nici nu inseamna ca Gramo o sa ajunga la zi cu plata curentului electric (n-a ramas in urma decat cu vreo mie de kilograme de vatzi). Si nici nu inseamna ca o sa-si poata cumpara mai mult de niste cadouri simbolice de craciun. Si nici nu inseamna multe altele. Dar nu e grav. E mai grav sa fii disperat dupa bani.

Am luat rezultatele unora dintre analize. Par ok (am comparat ce scria pe coloana rezultatelor cu ce era scris pe coloana intitulata “valori normale” sau ceva in genul asta). Mai am de mers dupa o transa de rezultate maine dupa 2pm.

outside world: interesanta ideea celor de la google de a sarbatori ziua de nastere a lui Munch (12 decembrie 1893); l-au pus si cei de la britannica la biography of the day – cu ocazia asta am aflat ca e norvegian si ca tabloul ala celebru al lui cu strigatul e la galeria nationala din oslo;

Munch e un tip cool, daca vreti sa vedeti chestii despre el puteti sa va uitati la o galerie de la MoMA (Museum of Modern Art) aici sau la tablourile lui mai cunoscute de la WebMuseum (vezi aici). Iar la wikipedia e un articolas in romana despre el aici.

ultima ora: Gramo viseaza la dublu si se rasuceste in somn. Cine scrie blogul? Well, blogul lui Gramo, ca si spiritul absolut al lui Hegel, tocmai a capatat constiinta de sine si se scrie singur 🙂