Somnul irita pe om

Markov si-a dat jos bocancii si, cu un suspin de usurare, s-a culcat pe divan.

Ii era somn, insa cum inchidea ochii, somnul se risipea. Markov a deschis ochii si a intins mana dupa o carte. Dar l-a cuprins iarasi somnul si, nemaiavand putere sa apuce cartea, Markov s-a culcat din nou.

Dar, cum a inchis ochii, somnul s-a risipit iarasi, iar mintea a devenit asa de limpede ca Markov era capabil sa rezolve pe de rost ecuatii cu doua
necunoscute.

Markov s-a chinuit mult timp, nestiind ce sa faca: sa doarma sau sa ramana treaz? In sfarsit, sleit de puteri, prinzand ura si fata de camera sa si fata de el insusi, Markov si-a imbracat paltonul, si-a pus sapca, si-a luat bastonul si a iesit in strada.

Adierea rece l-a mai linistit, i-a imbunat inima si Markov a simtit dorinta sa se intoarca inapoi in camera lui.

Abia intrat, a simtit in tot corpul o toropeala placuta si l-a cuprins somnul. Dar, cum s-a culcat pe divan si a inchis ochii, somnul s-a topit intr-o clipa.

Scos din fire, Markov s-a ridicat dintr-un salt si, fara sapca si manta, a plecat in graba spre parcul Taurida.