“Reteta” e urmatoarea. Mai intai se pune apa la incalzit:
Apoi se da pisica jos de pe masina de spalat, unde doarme de obicei pe o patura, se scot ciorapii si celelalte, se triaza si se pun intr-un vas mare de plastic si in alte vase mai mici:
Se deschide masina Eva 1 si se toarna in ea apa fierbinte:
Se adauga apoi rufele si o mana de detergent, dupa gust:
Se spala rufele mai deschise la culoare de doua ori cate 6 minute, cu pauza de 4 minute intre spalari (altfel se incinge prea tare motorul). Apoi se spala rufele mai inchise la culoare tot atata timp, in aceeasi apa.
Apoi se umple masina cu apa rece si se clatesc rufele, in orice ordine, de doua ori cate 4 minute pentru fiecare transa, cu pauza de 4 minute intre clatiri. Se poate adauga si balsam, pentru un plus de aroma. Pentru a tine evidenta timpului scurs se foloseste KTeaTime:
Se storc apoi rufele de mana, timp in care se goleste apa din masina:
Sugestie de servire:
p.s. In caz ca simtiti nevoia unor lamuriri, puteti sa va uitati aici, iar apoi aici si aici.
holy sweet mother of all sock labels! Multi mai ai ! 😀
Tin minte ca ni s-a explicat in scoala generala de ce o haina se usuca mai repede afara, pe frig chiar, decat in casa, la cald: Curentii de aer de afara ajuta la grabirea procesului de evaporare a apei din tesaturi 😛
“O lectie noua de fizica in phiecare zi” TM
yummy …delicious :)))) 😛
@Iulian: looool; unii ciorapi, e drept, sunt de fapt chilotzei; poate si d-aia sunt asa multi 🙂 cu uscatul you’re right, dar nu putem sa ne luam dupa baba nebuna care sta alaturi si sa ne atarnam rufele la coltzul strazii (balcoane nu’s), in vazul tuturor 🙂
@princessita: yep, din seria: cornuletz cu lapte, ciorapel cu balsam, pisic cu rahatzel la funduletz 🙂
… si uite cum, dintr-o data, s-a spulberat mitul “gramo’s world”… lumea aceea fantastica, un fel de “living life in luxury and poems”, intr-o locuinta cocheta si boema, in care doi oameni lipsiti de orice fel de griji lumesti isi dedica timpul studiului, lecturii, artei, plimbarilor si contemplarii… si as mai putea sa va povestesc o gramada despre viata voastra! 🙂
sunt dezamagita?! 🙂 nu… dar ma simt ca si cum tocmai as fi aflat ca nu exista mos craciun. 🙂
@carlitos: ooooo, dar asta de mai sus a fost doar un experiment artistic! 😛
ohhh… am fost atat de bulversata! dovada ca in loc sa scriu la postul cu periuta de dinti, care era de o mult mai mare actualitate, m-am ratacit in aceste anale… 🙂
Pingback: Reruns (6) at Gramo`s World