Intrebarile de genul “Care sunt cele x carti pe care le-ai lua pe o insula pustie?” (vezi o chestie in genul asta aici) mi se par tare amuzante. Mi-l inchipui pe consumatorul de literatura, incapabil de ganduri proprii, recitind la nesfarsit cele cateva carti pe care si le-a luat.
Dar daca isi ia Enciclopedia Britannica? E si aia o carte, nu? Are multe volume, dar pot fi legate toate impreuna – iese ditamai cartzoiul – daca stie sa isi dozeze lecturile,… Ok, nu e literatura, dar are mai multe volume decat In cautarea timpului pierdut 🙂
De ce sa nu-ti iei o carte scrisa intr-o limba pe care nu o cunosti si sa incerci sa o descifrezi? Right, ar trebui sa faci si eforturi intelectuale, n-ai mai fi doar consumator 🙂
De ce multi raspund la intrebari de genul asta ca si-ar lua Biblia? Indivizii aia credinciosi care traiesc izolati (pustinici, sihastri, schimnici whatever) nu isi iau neaparat Biblia cu ei. Daca e vb de credinta religioasa, asta nu depinde de cititul Bibliei.
E limpede ca daca e vorba, pur si simplu, de citit, n-o sa-ti ajunga o carte, 3, 5 sau 10. Decat daca speranta ta de viata e de cateva saptamani 🙂 Si atunci, la ce bun sa-ti bati capul cu alesul? Si cum sa alegi? Sa alegi o carte pe care n-ai citit-o? Risti sa nu-ti placa. Sa alegi una pe care ai citit-o deja? La ce bun?
Ok, unele carti iti pot stimula tot felul de ganduri. Dar daca vrei sa te gandesti la diferite lucruri, o sa poti sa faci asta pe o insula pustie si fara carti. Chiar si daca ai o memorie foarte proasta 🙂 Poate n-o sa te gandesti exact la ce au scris X si Y, fiindca nu-ti amintesti bine, dar nu conteaza.
Atunci, poate cei care pun intrebari de genul ala vor, de fapt, sa intrebe altceva: Care sunt cele x carti care ti-au placut mai mult? Sau: Care sunt cele x carti pe care ai avea chef sa le recitesti de cele mai multe ori? S.a.m.d.
Si atunci? Totul pare sa se reduca la ‘Ce parfum iti place?’ sau ‘Cu ce echipa tii?’ Ca sa nu mai spunem ca pentru unii asta e doar un prilej de a te da mare, raspunzand nesincer. (Umblau unii pe strada intr-o emisiune si intrebau ‘ce carte ati citit ultima data?’ Raspunde pe un ton mandru o fata imbracata ca pentru iesit la discoteca sateasca: ‘Critica Ratiunii Pure’)
mi-as lua o carte cu poze in care se vede clar cum se face focul fara chibrituri si cum se prinde peste oceanic. Si daca ar avea 10 pagini, cred ca le-as invata pe de rost!
Hehehe
Tot la ceva de genul asta ma gandeam si eu: “Tehinici de suprevietuire pe o insula pustie”. 😛 Eventual si cum sa-ti construiesti o barca, poate scapi de acolo. Asta in cazul in care insula este inconjurata de apa… Dar ce-i faci daca este inconjurata de ganduri?
yep, that was Gramo’s point 🙂 mai ma gandesc la doua scenarii in care chestia cu cartile pe o insula pustie ar suna deplasat (primul e real, celalalt e imaginat):
(1) descopera unii in renastere un tratat de matematica; un tip zice: “ok, am aflat titlul cartii (e vb de un tratat despre sectiuni conice, nu mai tin minte toate detaliile); hai sa nu ne uitam la manuscris timp de un an de zile, sa fie sigilat, pastrat secret etc.; in timpul asta eu voi incerca sa imi inchipui ce ar putea contine cartea si o sa scriu de capul meu; dupa aia comparam rezultatul.”
la sf se vede ca intuitiile aluia merg in paralel cu ideile autorului vechiului tratat + mult dincolo de ele 🙂
(2) il ia cineva pe un mare artist (gen Beethoven) si il duce pe o insula pustie, fara nici o carte; sa zicem ca e un compozitor si n-are nici un intrument muzical; tipul respectiv “aude muzica in cap”; poate n-o sa cante nimic, n-o sa mai scrie nimic si n-o sa mai afle nimeni niciodata nimic despre el; are un astfel de om o viata plicticoasa? I don’t think so 🙂
mie chestia asta cu 3, 4, 5, 10 carti imi suna uneori si a meschinarie de mic provincial care se straduieste “sa devina mare intelectual”; oamenii care au crescut de mici cu toata literatura universala in original in casa (nu mai vorbesc despre muzica, arte plastice s.a.) au alt gen de atitudine 🙂
eu mi`as lua Enciclopedia Britanica, de la litera C la D.
De ce mi-as lua eu Biblia:pai probabil ca singurea mea sansa de a o citi n-ar fi decat pe i insula pustie :))