Simfonia a II-a

Anton Mihailovici a scuipat, a spus “eh”, a mai scuipat o data, a mai spus o data “eh”, a mai scuipat inca o data, a spus inca o data “eh” si a plecat. Duca-se! Mai bine am sa povestesc despre Ilia Pavlovici.

Ilia Pavlovici s-a nascut in anul 1893 la Tarigrad. Inca de mic copil a fost adus la Petrograd, iar aici a absolvit scoala nemteasca de pe strada Kirocinaia. Apoi a fost vanzator la un magazin, apoi a mai lucrat undeva, iar la inceputul Revolutiei a emigrat in strainatate. Duca-se! Mai bine am sa povestesc despre Ana Ignatievna.

Dar a povesti despre Ana Ignatievna nu-i asa de usor. In primul rand, eu nu stiu despre ea aproape nimic, iar in al doilea rand, tocmai am cazut de pe scaun si am uitat despre ce anume voiam sa povestesc.

Mai bine am sa povestesc despre mine insumi.

Eu sunt inalt de stat, sunt destept, ma imbrac cu eleganta si cu bun-gust, nu beau, nu umblu la cursele de cai, dar ma atrag femeile. Nici ele nu ma evita. Ba chiar le face placere sa ma plimb cu ele. Serafima Izmailovna m-a invitat la ea de multe ori, iar Zinaida Iakovlevna, de asemenea, spunea ca intotdeauna ii face placere sa ma vada.

Dar iata, cu Marina Petrovna mi s-a intamplat ceva hazliu, despre care as vrea sa povestesc. Un caz foarte obisnuit, dar cu toate astea distractiv, pentru ca multumita mie Marina Petrovna a devenit complet cheala, ca-n palma. Asta s-a intamplat asa: am venit odata la Marina Petrovna, iar ea – hop! – si-a chelit. Si asta-i tot.