M-am gandit saptamana asta la o chestie pe care am spus-o la un seminar – ca exista probleme filosofice carora li s-a dat un raspuns. Sunt oameni care spun ca nu exista asa ceva, ca nu exista progres in filosofie, ci doar un lung sir de discutii fara sfarsit s.a.m.d. Iata un exemplu de intrebare filosofica dintre cele care au primit un raspuns: ‘E ok o societate in care exista sclavi?’
A existat o vreme in care se putea discuta despre asta cu argumente pro si contra. Cu siguranta pot fi gasite in istoria gandirii omenesti argumente in favoarea sclavagismului. Dar lucrurile s-au lamurit. Raspunsul la intrebare este ‘Nu, o societate in care exista sclavi nu e ok.’ E un raspuns definitiv.
La fel stau lucrurile cu alte probleme filosofice. Acum 20 de ani inca se mai discuta daca homosexualitatea este ok dpdv moral. Acum discutia e aproape moarta. De ce? Fiindca filosofii (si restul oamenilor rationali s.a.m.d.) au ajuns la un raspuns.
La fel cu discutia despre avort. Pozitia ‘pro choice’ castiga, iar pozitia ‘pro life’ pierde (btw, s-ar putea ca Gramo sa aiba un copil). Nu e chiar asa cum spun unii, ca in filosofie nu s-a ajuns niciodata nicaieri. Sigur, cineva ar putea spune ca astea nu sunt probleme cu adevarat filosofice, dar asta e o alta discutie.
p.s. (fara absolut nici o legatura, dar nu voiam sa fac alt post) : cica apare o noua stiinta – stiinta internetului sau ceva in genul asta (vezi articolul din Scientific American aici)
Nu stiu ce sa zic… nu stiu daca asta e “rezolvare”. Oricum, cred ca e putin inpropriu sa vorbesti in termeni de rezolvare in legatura cu probleme normative. “E bine?” “E cu adevarat bine?” “E bine bine?” — Normativul e kinky.
Dau si eu 2 exemple care mi-au fost date si mie de un prieten bun, acu’ ceva timp…
1) paradoxul lui Zeno, rezolvat de fizicieni si de matematicieni (derivata intai rulez!)
2) cretanul mincinos (“Toti cretanii mint.”), rezolvata de Russell.
Cam atat 😉 Asta in contextul regulilor jocului, pentru ca, pe de alta parte, eu cred ca Wittgenstein 2 a elucidat care e shmenul cu filosofia si ca filosofii ar trebui sa-si dea demisiile si sa se apuce de ceva productiv… insa asta e doar parerea mea.
P.S. Felicitari pentru gramo-copilul potential!
10x pt felicitari; pe w2 nu-l ia prea multa lume in seama; e discutabil daca acolo chiar sunt niste argumente sau e vb doar de “terapie antifilosofica”;
exemplele tale sunt, insa, nu sunt de probleme filosofice care si-au gasit solutia, ci, s-ar putea spune, de probleme care au fost rezolvate tocmai fiindca s-a dovedit ca nu erau probleme filosofice 🙂
E vorba, cred eu, despre ce inseamna a da argumente intr-un limbaj stricat. Dar in fond e OK ca nu e luat in seama. Miza e extrem de limitata si exista doar pentru unii.
Cred ca ai dreptate re: exemplele mele… dar nu e asta situatia cea mai fericita? — Intr-un sens foarte restrans si egoist, nu ar fi fost o lume mai buna daca la momentul respectiv s-ar fi cazut de acord, intr-un consens larg, ca Ayer are dreptate (de exemplu) si gata? Cel putin asa e in fanteziile mele.
Ce face ca o problema sa fie problema filosofica si nu doar etica, sau o problema “de zi cu zi”?
Ce face ca o solutie sa fie filosofica?
@Gabriel M: ce-i aia “limbaj stricat”? Iar saracu’ ayer n-are cum sa aiba dreptate 🙂 dupa chestia cu verificabilitatea vine aia cu verificabilitatea in principiu (dar nu e limpede ce-i asta si apoi totul e verificabil in principiu – chiar si afirmatia ca there is a God) si apoi chestia lui Popper cu “putem doar sa falsificam, nu sa verificam”; si apoi altele 🙂
@Taz: nu e orice problema etica o problema filosofica? altfel, mi se pare interesanta intrebarea: ce distinge problemele din viata de fiecare zi (ma gandesc in primul rand la “prudential matters”) de problemele filosofice; si mi se pare interesanta si intrebarea privitoare la solutie, dar nu stiu ce sa raspund 🙂
Cred ca ar trebui sa vedem ce distinge o rezolvare filosofica de alte tipuri de rezolvari inainte sa zicem ca un anume progres se datoreaza filosofiei si nu artei, nu religiei, nu mutatiilor genetice care favorizeaza o anumita psihologie, nu schimbarilor economice care favorizeaza o anumita psihologie care favorizeaza empatia cu homosexualii si generozitatea fata de sclavi.
Apoi…poate pentru unii ce cred altii ca e progres nu e progres. Pentru un iubitor de Ayer, caderea lui Ayer in dizgratie e un regres, asa cum pentru un conservator, homosexualitatea legala e un regres.
Si in lumina primului paragraf, cati conservatori anti-gay si poate chiar pro-sclavie ar da vina pe filosofie ca situatia e asa de destrabalata? Ar da vina pe alte lucruri, cred eu.