[am plecat de la ce-am citit la racovitan, comanescu si crivat]

Jurnalistii fie au santajat, fie n-au santajat. Daca n-au santajat, or sa iasa din inchisoare, se va face un mare scandal in jurul acestui abuz s.a.m.d. Totul o sa fie ok. Daca au santajat, depinde cat de importanta e informatia pe care o detin.

Daca e suficient de importanta, or sa negocieze, or sa iasa din inchisoare, se va spune ca a fost un abuz, se va face, poate, si mai mult scandal. La sfarsit totul o sa fie ok. Daca informatia nu e suficient de importanta,… errr,… e mai nashpa.

Stim ca unii jurnalisti mai scot un ban din cate un “mic” santaj. N-are rost sa ne facem ca nu exista asa ceva. Morala povestii din Cluj ar putea fi ca tre’ sa fii mai atent pe cine santajezi si, mai ales, sa nu te apuci sa o faci daca nu detii informatii suficient de bune.

Fiindca si-a insusit deja morala povestii, Gramo n-o sa incerce sa scoata bani de la nici un jurnalist pe care l-ar putea ameninta ca ii dezvaluie (pe blog – rotfl) santajele de presa 🙂