[textul precedent a fost despre bine, inainte de asta am scris despre fiinta, nu, unu, a priori si a posteriori, Dumnezeu, constiinta si obiect]
Sigur, era de asteptat. Daca poti vorbi despre sinonimul lui “sinonim” si despre cuvantul “cuvant”, de ce sa nu vorbesti si despre conceptul de concept?
Bine, poate traiesti in Evul Mediu si lumea a inceput sa creada despre tine ca esti o vrajitoare, fiindca esti neobisnuit de frumoasa si din cauza asta te-a arestat inchizitia, te-a torturat si ti-a smuls limba si, nemaiavand limba, nu mai poti sa vorbesti despre nimic.
Dar daca e asa, inseamna ca ai murit cu mult timp in urma si nu te numeri, oricum, in randul cititorilor acestui text.
Afara de cazul in care esti, totusi, chiar o vrajitoare, si n-ai murit in Evul Mediu, ci ai scapat de inchizitie si ti-ai prelungit viata, folosind tot felul de vraji, pana in ziua de azi, iar acum citesti acest text.
Atunci poate te intrebi si tu: ce e ala un concept? E un obiect mental sau un obiect abstract? Daca e un obiect mental, de unde stim ca avem toti in minte acelasi lucru, atunci cand ne “vine in minte” conceptul de numar, de pilda?
Daca e un obiect abstract, cum ajunge “sa ne vina in minte” un obiect abstract? Obiectele abstracte, daca exista, nu sunt in spatiu si nici in timp. Asa ca nu se pot misca si nu pot sa vina cu adevarat la tine.
Iar obiectele mentale, daca exista, nu ocupa nici ele pozitii spatiale. Deci un obiect abstract nu poate actiona nici asupra mintii tale, nici asupra creierului tau. In concluzie, daca ar fi obiecte abstracte, conceptele nu ne-ar fi accesibile in nici un fel.
In genere vorbind, cum poate un concept sa fie ceva? Daca este ceva, inseamna ca este un soi de obiect, in felul in care putem considera despre orice exista ca e un fel de obiect.
Dar obiectele sunt moarte, lipsite de inteles. Abia dupa ce le interpretam ajung sa insemne ceva. N-ar fi ciudat sa avem un concept, dar sa nu intelegem nimic din el, decat daca il interpretam?
“conceptul” e o clas? hard-coded în wetware din care deriv? subclasele utilizate în reprezentarea realit??ii, reprezentare care, BTW, e întotdeauna în plan abstract, chiar dac? uneori imit? bine concretul.
dincolo de substituirea actului de intelectie cu o gama relativ complexa de reactii disforice, comentariul tau nu a produs alte efecte (traducere: n-am inteles nimic, doar m-am enervat 🙂
:-))
întreab?-?i jum?tatea programatoare.
Oricum, sunt mândru c? pot ob?ine acela?i efect în mai pu?ine cuvinte 😉
ok, de fapt nu m-am enervat; ideea era alta; daca atunci cand scrii nu te intereseaza ca oamenii sa si inteleaga ceva din ceea ce spui, ci doar sa obtii efecte, reactii, sa “produci senzatie”, e treaba ta;
sau daca vrei sa scrii doar pentru o clasa mica de oameni, stiind ca numai ei pot intelege ce spui…
sa scrii in felul asta e usor; inveti un jargon si dupa aia il folosesti pentru a spune, eventual, banalitati care vor suna deep (cum face hegel 🙂
sa scrii clar, pe intelesul tuturor, mai ales cand discuti despre lucruri complicate, e ceea ce e cu adevarat greu.
might wanna take your own advice…
u might wanna keep offending suggestions to yourself; otherwise you could end up quarrelling with some and being ignored by others (guess to which group does Gramo belong 🙂
Offense is in the brain of the beholder.
My guess is that Gramo swings both ways…