De 35 de ani ambaleaza deseuri de hartie. Sub mana lui si in presa sa hidraulica mor cartile rare. El este un fel de macelar tandru.

Visul sau este sa viziteze Grecia, sa se inchine la Stagira unde s-a nascut Aristotel, sa tina prelegeri despre filosofie, despre Demostene, despre Platon, despre Aristotel.

Insa, intervine o schimbare, un nou mod de a gandi, o noua relatie cu cartile. Tinerii care formeaza o brigada a intrecerii socialiste iau locul batranilor deveniti culti impotriva vointei lor. Ei nu mai ating cartile, doar le distrug.

Ingrozit de sfarsitul definitiv al timpului sau, omul singur gaseste o solutie…

Tocmai am citit versiunea tradusa la Editura “Ivan Krasko” (“Prea zgomotoasa singuratate”, Bohumil Hrabal) . A fost tradusa si la Polirom, insa stocul a fost epuizat – “O singuratate prea zgomotoasa “

Un articol in engleza despre Hrabal gasiti aici.