La inceput nu a fost cuvantul, ci un pilaf cu ardei gras si, poate, si un pic de ceapa calita. Arata cam asa:
O parte din el a fost mancata impreuna cu o pulpa de pui, impartita frateste intre cei doi gramo. Pilaful e usor de facut la cuptorul cu microunde. Se pune orezul (recomandarea lui Gramo e sa folositi orez prefiert, fiindca boabele nu se mai lipesc intre ele) acoperit de apa (+ un pic de vegeta sau sare) la cuptor 3-5 minute, se scoate, se pune iar, pana e gata – de obicei totul dureaza max 15 min.
In cazul de fata orezul era gata facut, dar doream sa ii mai adaugam cate ceva. Am pregatit mai intai niste bucatele de soia (cuburi de soia fierte in apa cu vegeta, cuburi de pui sau vita, piper s.a.), le-am scurs de apa si le-am pus intr-un castronel:
Apoi am taiat cuburi un dovlecel, dupa care l-am fotografiat [reteta iese si fara un aparat de fotografiat, though 🙂 ]:
Apoi am pus cubuletele de dovlecel in apa in care fiersesera cubuletele de soia si am bagat totul la cuptor vreo 15 minute, cu pauza la fiecare 3 minute pentru amestecat. In timpul in care s-a facut dovlecelul am taiat in bucati mici o rosie si am adaugat si niste cubulete de salam afumat peste bucatile de soia:
Tot in timpul asta am taiat o jumatate de ceapa in bucatele mici, pe care le-am amestecat cu tonul dintr-o conserva de ton, peste care am turnat un pic de otet, dupa care am adaugat o lingurita de sos de hrean si un sfert de lingurita de mustar:
Sigur, toata chestia asta nu avea nici o legatura cu orezul, dovlecelul si celelalte. Era doar o chestie pe care am pregatit-o pentru o alta masa (castronul acoperit eventual cu o folie se poate pastra o zi-doua la frigider).
Ultimele 3 minute dovlecelul le-a petrecut impreuna cu bucatelele de rosie. Zeama in care a fiert tot amestecul a scazut destul de mult, dar dovlecelul a lasat si el niste zeama, asa ca am scurs totul, inainte sa amestecam cuburile de dovlecel, rosie, soia si salam cu orezul:
Zeama scursa de la soia, dovlecel si rosie nu am aruncat-o. Am folosit-o in ziua urmatoare (adica azi) la un sos cu busoioc, rosie tocata si un pic de bulion:
Iar sosul respectiv a ajuns sa fie ingredientul principal pentru niste fussili cu branza in stil italian:
Revenind insa la orez, dupa ce am amestecat totul si am pus amestecul inca un pic la cuptor (orezul era rece), am adaugat un pic de sos picant gen Tabasco (btw, site-ul tabasco e destul de cool) si gata:
In ce priveste reteta cu fussili, lucrurile au fost simple. Pastele se fac cam la fel ca si orezul – puse la cuptorul cu microunde in apa (cat sa le acopere) clocotita incalzita in cana electrica, cu un pic de vegeta sau sare, vreo 15-20 de minute, cu pauza la fiecare 3-4 minute pentru amestecat. Spre sfarsit nu mai ramane nici un pic de apa. Inainte de ultimele 3 minute pastele se spala cu apa rece.
Sosul, well, il face fiecare dupa gust, dar trebuie sa contina neaparat busuioc. Branza ar fi de preferat sa fie mozzarella proaspata, dar in lipsa de asa ceva merge si o telemea de vaca. Pastele fierbinti pot fi unse cu un pic de unt sau margarina, inainte de a adauga branza taiata cubuletze si sosul. Well, that’s it:
Bonus: in cana electrica se poate face vin fiert. Zaharul se adauga la sfarsit + scortisoara pulbere, coriandru si ghimbir; iar ciocolata amaruie cu menta de la Kandia e supermisto – seamana destul de tare cu After Eight!
Good.
Da’ recomandarea lui Geo e sa nu luati orez prefiert, ci sa-l fierbeti pe cel normal, si la sfarsit sa-l spalati in apa rece pana se limpezesc toate cele. Eu pun oala in chiuveta si dau drumul la apa rece sa curga cat sa nu iasa orezu’ din oala. Dupa care inapoi pe foc, mirodenii, stuff, si incalzit pana e gata de mancat. Stuff ar putea sa fie, par example, si nitica grasime/ulei in care a fost facuta pulpa aceea de pui (..though this i did not try yet; a, si orezu’ eu il fac la aragaz).
Nu numai ca orezu’ nu o sa se mai lipeasca si fiecare bob o sa fie perfect definit, dar nici nu o sa mai absoarba apa … asa de usor.
Pentru un gust mai special, puteti sa-l caliti (termenul e a lui papa): intr-o oala teflonata aruncati orezu, in speta cat de un serving generos pentru amandoi, niste ulei, da’ numai asa, cat sa unga orezu’ fara a-l imbaia, si tinut pe foc pana incepe sa se rumeneasca… sa fie boabele mai spre galben (plus ca o sa observati un fenomen oarecum asemanator cu popcornul). Dupa care luat de pe foc, turnat apa peste orez, si lasat sa se faca. Acum nu-l mai puteti spala dupa; ati putea incerca inainte.
Eu mai arunc in el pastarnac si moscov deshidradat (de la cora), leustean/patrunjel idem (cu niste sare se numeste ca ati pus vegeta, minus E-urile); daca vreau, si niste texturat de soia (cu care se pot face niste sosuri pentru spaghetti foarte yummy — cu ulei de masline si usturoi si busuioc si bulion de tomate…).
Bon appetite!
G.
*geo se intoarce panicat*
…tocmai ce faceam orezu’ calit si mi-am adus aminte. Inainte de-al pune in oala, nu trebuie smintit macar cu o picatura de apa. Bad, bad.
Asa, acum my consience is clear. 😀
G.
@Geo Atreides: omg, super 🙂 si bafta oamenilor implicati in bucataritul traditional; specificul lui Gramo e ca face totul la microunde + friteuza (plus, uneori, cana electrica) 🙂
adica, nici daca am vrea sa gatim altfel n-am putea 🙂 noroc ca nu ni se ia curentul asa de des cum i se ia lui piticu, ca am fi morti 🙂