Selectii dintr-un alt “sondaj” realizat de Gramo:
2. Emma (12-f-Cluj) pai… daca ai un pic de IMAGINATIE tot ce vezi cu ochii minti poate deveni realitate undeva… adica in imaginatia ta…
3. Abramburik (21-f-BUCURESTI) Prin imaginatie. Dak nu le vedem asta nu inseamna k ele nu exista!
[Gramo: errr, pai era vb despre lucruri care _nu exista_, nu despre lucruri care exista, dar nu le vedem π ]
5. Krysstina (19-f-bucuresti) toate lucrurile frumoase sunt create d noi cu ajutorul imaginatiei….inainte sa le fi inventat nu existau…so…mai intai le-am “vazut” in ochii mintii prin imaginatie
[toate lucrurile frumoase? sigur? si un apus de soare frumos e creat de noi cu ajutorul imaginatiei?]
9. Ciborg (10-b-bucuresti) aoleu ce intrebari pui
[lol]
10. I3INA (14-f-BUCURESTI) PT.CA DUMNEZEU A INVENTAT IMAGINATIA [sigur nu e invers? π ]
14. sweetie_angel (19-f-bucuresti) pai visam prea mult si normal ca putem vb despre vise
24. Betty_666 (14-f-bucuresti) Nush! Asa e firea noastra, putem sa ne imaginam multe lucruri neexistente!
[iar pe unele, cum ar fi patratul rotund, nu ni le putem imagina; dar tot putem vorbi despre ele]
25. ralukutza89 (16-f-BUCURESTI) uite asa…deschidem gura shi vb…
26. tooth_fairy (16-f-darkness falls) pt k tocmai ceea c nu exista ne face sa vb si mai mult despre asta…omul are d la natura o dorinta d a cunoaste totul…
[ok, e clar ca intrebarea e mai ciudata; poate devine mai limpede printr-un exemplu: Harry Potter nu exista cu adevarat; e un personaj dintr-o povestire; nu o sa-l intalneasca nimeni niciodata pe strada; despre cine sau ce vorbim, atunci cand vorbim despre Harry Potter? fiecare despre un Harry Potter din mintea lui? dar atunci, de unde stim ca vorbim toti despre acelasi lucru? si: unde e asta, “mintea mea”? despre Harry Potter din mintea (/imaginatia) lui J. K. R.? dar de unde stiu eu ce e in mintea lui J. K. R.? atunci, cum stiu despre ce vorbesc?]
Hmm… Eu nu inteleg. Pai daca nu exista, nu vorbim. Harry Potter exista ca personaj de film si ca personaj dintr-o carte. Si atunci se poate vorbi despre el. Daca-mi imaginez ceva “inexistent” atunci capata existenta, nu? Doar in imaginatia mea, dar exista. π
well, cand vorbesc despre HP n-am impresia ca vorbesc despre niste pixeli colorati sau niste litere tiparite s.a.m.d.
otoh, pot vorbi despre fratele vitreg al lui Traian Basescu, de pilda, fara sa-mi imaginez absolut nimic (pe cuvant, cand am scris cuvintele astea chiar nu mi-am inchipuit nimic; nu am avut in minte nici o imagine) si fara sa stiu daca exista sau nu.
Un apus de soare nu poate fi decat: calduros, racoros, cu multi/putini nori… Noi il vedem ca fiind ‘frumos’. Ce zici?
Patratul rotund apare atunci cand te gandesti cum ar arata doua ‘antonime’?
Daca iti spun ca am intalnit un om pe strada; avea pantofi rosii si peruca si se plimba tantos prin statia de tramvai… tu poti sa exprimi deja o parere in privinta lui. Omul exista pentru ca tu ma crezi cand iti spun ca exista. RESTUL e imaginatie.
Parerea mea! π
pot vorbi despre “omul cu pantofi rosii si peruca pe care diamond pretinde ca l-a intalnit pe strada” chiar daca nu te cred; omul nu exista, si stiu foarte bine ca e asa; totusi pot vorbi despre el; si nu e nevoie sa-mi imaginez nimic π
n-am inteles ce era cu apusul de soare π
o sosea nu poate fi frumoasa, o lampa nu poate fi frumoasa, o spranceana nu poate fi frumoasa… Noi vedem lucrurile ca fiind frumoase sau nu. Prin urmare poti sa spui ca un apus de soare e frumos doar datorita imaginatiei de care dispui