studentul la filosofie, indiferent de sex, are rareori caracteristici care sa il individualizeze; dupa o observare mai atenta am reusit sa descopar cateva specii; le voi descrie in continuare.
(1) tipul “eu vreau sa fiu filosof profesionist”
membrii acestei specii sunt in mod esential arivisti; nu vor scapa niciodata prilejul sa strecoare intr-o conversatie detalii autobiografice (“am fost olimpic, in liceu citeam Critica Ratiunii Pure etc.”), indiferent de subiect;
pretind ca nu se uita la televizor, ca nu ies sa se distreze, ca stau 12 ore pe zi in biblioteca iar noaptea scriu texte in limbi straine s.a.m.d.
in realitate lucrurile nu stau chiar asa; e vorba deseori de un fost tocilar care inca nu si-a inceput viata sexuala si care invata repede sa isi alcatuiasca un CV (studentii din specia aceasta traiesc, intr-un fel, intr-o simbioza profunda cu propriul CV);
aceasta e o specie migratoare; membrii ei vaneaza burse si pleaca din tara cu orice prilej; relatiile cu cei din tipul (1) nu pot fi decat superficiale si bazate pe interese;
atentie la increngatura “arivisti lingusitori”, membrii ei va pot face sa credeti ca va sunt prieteni, pana obtin o recomandare, de pilda; dupa ce v-au “folosit”, va vor abandona fara nici un regret;
(2) tipul “eu sunt boem”
membrii acestei specii afiseaza un dispret suveran fata de cei din tipul (1); se disting de obicei prin imbracaminte (variante: “boem francez”, “boem rus”, “boem englez” – exemplare rare, “boem dandy” s.a.), prin gestica si prin pozitia corpului;
uneori au o privire pierduta, alteori un fular colorat etc. exemplarele de sex masculin nu isi ingrijesc pilozitatile de pe fata; probabil nici pe cele din alte zone, dar aceasta e doar o ipoteza pentru care nu am inca o verificare empirica concludenta;
membrii acestei specii considera ca le sunt superiori tuturor celorlalte persoane si, in plus, se recunosc cu greu intre ei; sunt aroganti si gaunosi, dar in genere inofensivi, asa ca pot fi ignorati cu usurinta;
spre deosebire de “filosofii profesionisti”, “boemii” fac sex, dar e foarte probabil fie sa simuleze orgasmul, fie sa fie, oricum, teatrali, astfel incat observatiile existente nu sunt, de fapt, relevante; sunt mai usor de evitat decat cei din tipul (1), dar mai greu de recunoscut pe intuneric;
(3) tipul “exist, deci nu cuget”
“necugetatorii” pot fi intalniti printre studenti doar pentru ca criteriile de admitere sunt quasi-inexistente; aceasta fiindca facultatea de filosofie are nevoie de studenti;
de fapt, facultatea de filosofie e o institutie, iar institutiile nu au nevoi; iar potrivit lui Ludwig von Mises, nici oamenii nu au nevoi, ci doar preferinte; cred ca asta reiesea din ceea ce spunea el, dar s-ar putea ca memoria sa imi joace feste; de fapt, acesta e doar un fel de a vorbi, pentru ca, pentru a-i “juca o festa” cuiva e nevoie de o intentie, iar memoria nu poate avea intentii, fiindca nu este o persoana;
dar toate acestea nu au nici o legatura cu “necugetatorii”; acestia nu inteleg prea multe, iar cand inteleg un lucru, de obicei il inteleg gresit;
gandindu-ma la necugetatori, imi e greu sa ma concentrez; in fine, ei nu pun pret pe filosofie si, in genere, pe nimic din ceea ce nu inteleg; isi inchipuie ca stiu sa se distreze, iar viata lor se reduce la telefonul mobil, filme, eventual clubbing si, desigur, sex;
obiceiurile de imperechere ale celor din aceasta specie sunt complet neinteresante, asa ca nu vor fi descrise aici, mai ales ca eu nici nu le cunosc; nu sunt foarte interesati de jocurile pe calculator pentru ca nu sunt suficient de inteligenti pentru a castiga si se enerveaza atunci cand pierd;
majoritatea necugetatorilor sunt lipsiti chiar si de discernamant moral; ca atare, pot fi periculosi; sunt, totusi, destul de usor de evitat, intrucat le lipseste simtul orientarii;
(4) tipul “eu sunt cult”
cei din tipul “eu sunt cult” sunt, pe deasupra, snobi; ei nu se vor multumi sa citeze tot felul de autori, la tot pasul, ci vor avea grija sa fie vorba de autori obscuri;
daca ar avea simtul umorului, si-ar usura mult existenta, citand din autori inventati; asa, ei sunt obligati sa frunzareasca la intamplare tot felul de carti si sa memoreze fragmente pe care, oricum, nu le vor intelege niciodata;
“cultilor” nimic nu le e strain, daca poate fi privit ca obiect cultural; aceasta este aproape o tautologie; a vorbi astfel nu este, desigur, corect, pentru ca o afirmatie fie este o tautologie, fie nu este, neavand cum sa fie “aproape o tautologie”;
dar “cultii” nu stiu asta; nu este insa sigur ca acest lucru le-ar fi specific; revenind la “culti” (de parca n-am fi vorbit tot despre ei si in propozitia anterioara), am observat ca ei pot convietui cu “boemii” si se pot chiar imperechea cu acestia, desi, in secret, se vor dispretui reciproc;
“cultii” ii vor suspecta pe ceilalti de incultura, dar nu vor suspecta ca altii i-ar putea suspecta pe ei insisi de lipsa de atitudine reflexiva; pot fi evitati cu usurinta prin folosirea replicilor: “nu stiu”, “habar n-am”, “n-am citit”, “nu ma intereseaza”, “daca nu pleci, te pocnesc” s.a.m.d.
(5) tipul “eu sunt filosof”
membrii acestei specii au fost, probabil, impresionati de vreun filosof nesemnificativ inainte de a ajunge in facultate; sau de unul important, dar pe care l-au inteles superficial;
ajunsi in facultate, unii au socul sa descopere ca filosofia nu este ceea ce credeau ei ca este; descopera, cu alte cuvinte, ca filosofia e o activitate care iti cere un efort de gandire mult mai mare decat cel pe care ar fi ei dispusi sa il faca vreodata;
majoritatea “filosofilor” nu fac, de fapt, aceasta descoperire; cei care o fac, fie renunta la facultate, daca sunt onesti, fie se transforma in mod misterios in membri ai uneia dintre celelalte specii;
mitologie
se spune ca exista incrucisari intre tipurile de mai sus; combinatia (2)-(4) (boem-cult) e plauzibila, la fel si (1)-(4) (arivist-cult), (2)-(5) (boem-filosof); combinatia (3)-(4) (necugetator-cult) e conceptibila, la fel si (3)-(5) (necugetator-filosof);
combinatia (2)-(4)-(5), desi e un pic grotesca (cap de boem, corp de cult, picioare de filosof), nu e imposibila; e chiar frecventa; iar cu combinatia (1)-(2)-(3)-(4)-(5) va veti intalni la tot pasul (asa ca, probabil ca “mitologie” nu e un titlu prea potrivit pentru acest paragraf);
nu am, desigur, pretentia ca aceasta enumerare e completa; indiferent de tipul din care face parte, studentul la filosofie va avea tendinta sa nege ca face parte din respectiva specie, probabil din cauza ca are o falsa constiinta;
de altfel, e posibil ca toti studentii la filosofie sa fie niste roboti construiti dintr-un material organic identic cu cel din care suntem facuti noi; in plus, s-ar putea ca lumea sa fie o iluzie.
technorati tag: capsulaTimpului
Am totusi o intrebare: de ce Filosofie? De ce alcatuiti portretul robot al unui stundent la alta facultate?
oops e prea dimineata… am uitat sa pun un “nu” pe-acolo…;))
Very nice read :))
cineva a fost atins pana in fundu sufletului la cursu de etica….:P
si, in fond, cel mai greu e sa fii tu insuti.
well, unul dintre cei doi gramo care scriu pe aici preda la facultatea de filosofie, unibuc (bestiarul a aparut anul trecut intr-un ghid al bobocului editat de o asociatie studenteasca de la facultate)
I knew it. I’m so vain. ð
Pingback: Manifest - Welcome to Gramo’s World! « Gramo’s World
S? presupunem c? un gramo a fost student la filosofie. El ce fel de student a fost? Sau pe acea vreme facultatea era populat? de alte specii, acum disp?rute ÃŪn urma unui cataclism?
pai nu-i nevoie sa presupunem ð e suficient sa citim ce scrie la nr. 6 mai sus ð [iar celalalt gramo a fost olimpic national la filosofie dar a facut sociologie]
cat despre specii,… credeam ca am scris ca nu e vorba de o chestie exhaustiva,… yep, chiar am scris: “nu am, desigur, pretentia ca aceasta enumerare e completa”; deci e ok ð
cat despre studentii de la filosofie din ’90,… well,… da, erau altfel; n-o sa vorbesc despre nici un gramo, ci despre un tip care parea sa stie foarte bine de la bun inceput cat e de dificil sa te ocupi mai serios de filosofie;
nu venise la facultate cu texte din cioran si nietzsche citite pe fuga si intelese prost; il vedeam mai rar pe la cursuri dar era tot timpul in biblioteca; se ocupa in principal de filosofie politica;
apoi s-a implicat in tot felul de proiecte, dar nu pt cv (intre altele a condus filiala Transparency International din ro); acum isi face doctoratul in sociologie in Anglia, la o facultate destul de buna;
iar ceea ce urmareste, daca nu l-am inteles eu prost, nu e sa aiba bani sau nush’ ce prestigiu, ci sa contribuie, in diferite feluri, la schimbarea societatii din ro in bine; si pe cuvant ca e un exemplu ales la intamplare ð
Pingback: Studentul la filosofie - scurt bestiar at filozofie.ro
o precizare: textul nu e scris pentru oameni lipsiti de simtul umorului s.a. ð
ce zici de tipul “eu iau filozofia in serios”?(ca tipu din anii ’90)
oare mai exista asa ceva?
“o precizare: textul nu e scris pentru oameni lipsiti de simtul umorului s.a.”
si inca o precizare, filozoful vede tragicul in comic si comicul in tragic:p
ajunsi in facultate(tipul “eu sunt filosof”), unii au socul sa descopere ca filosofia nu este ceea ce credeau ei ca este;
All you need is looove…
@an ancient greek: filosofia ba moare, ba nu mai moare etc. cine s-o mai ia in serios? ð
Bine, bine, dar cel care a scris toate astea in “scurtul bestiar” ce e ?
Cred ca autorul textului se afla el insusi printre tipologiile descrise !
@hobittul: cel care a scris s-a suspectat mai intai pe sine de toate chestiile din bestiar ð si s-a gasit vinovat de multe! ð
buna! Cat de adevarat!!!! ha ha ha!!! sunt studenta la filosofie si am observat toate tipurile de mai sus la mine in grupa…unii oameni nu isi dau seama ca de fapt filosofia inseamna sa fii sincer cu tine insuti, sa nu ai false principii si prejudecati….cat despre oamenii care nu au ce cauta la o facultate si mai ales la o facultate de filosofie sunt multe de spus…
eu nu spun ca sunt exceptionala dar am trecut prin toate tipurile de mai sus si mi-am dat seama ca important e sa nu incerci sa fii ceva ci sa fii pur si simplu fara sa iti pese daca te incadrezi intr-un stereotip sau nu…
din pacate facultatile de filosofie mor….si mor repede….si asta e durerea mea cea mai mare….
Am terminat filo in ’93, insa in Iasi si…in mod ciudat tipurile de mai sus nu corespund “geografiei” umane cu care m-am lovit pe acolo. Erau alte vremuri, logica lecturilor era ceva mai acut dependenta de intelegere decat de moda/”cool”/and other similar stuff.
Si totusi “bestiarul” pleca de la premisa ca pustii care populeaza facultatea cu pricina n-ar fi intr-un cat se poate de real proces de maturizare. E destul de drastica diagnoza si–la limita–destul de nerelaxata. Pana la urma, ceea ce pare totusi a conta nu e modul in care ei inteleg sa intre in zona, cat calitatea gandirii si “autenticitatea”. Am folosit ghilimelele intrucat n-ar trebui sa fie echivalata cu aerul boem, care se citeste pe sine drept “autentic” sau altii din combinatiile posibile. Autentic este cineva capabil de discernamant, care are adik functzia asta activata. A discerne=a putea opera distinctii intre lucrurile importante si cele mai putin importante sau pur si simplu futile.
@tikkun: n-as spune ca sunt chiar niste pusti ð si nici nu stiu cum e cu procesul de maturizare; bestiarul e, in primul rand, o gluma; e o chestie ironica, poate un pic agresiva, poate un pic intzepacioasa;
probabil nu se potriveste chestiilor din Iasi din anii ’90 (daca ai terminat in ’93 inseamna ca ai inceput inainte de ’89, nu?)
Pingback: Tipuri de comentatori pe bloguri - teaser « Gramo`s World