a fost odata un calutz fermecat; bineinteles, el nu stia ca e fermecat; credea ca e un calut la fel ca oricare altul; nu, de fapt credea ca este “o fiinta ca oricare alta”.

tatal lui il lua adesea la plimbare; mergeau cativa kilometri prin campie, fara sa alerge prea mult; uneori ii spunea: “hai sa alergam pana la pomul de acolo!”

dar dupa ce ajungeau la pom porneau iar la pas; in timpul plimbarilor nu vorbeau prea mult; calutzul il intreba pe tatal sau uneori cate ceva despre lucrurile din jur;

mai tarziu calutzul s-a facut mare; apoi si-a intemeiat o familie; n-a aflat niciodata ca e un calutz fermecat; nu s-a intamplat nimic care sa-l starneasca sa isi foloseasca puterile ascunse; poate e mai bine asa.