intr-o zi o domnisoara batrana si-a spus: ‘pai bine, dar nu ar trebui sa-mi iau si eu un animal de companie?’ si si-a luat un tirbuson; de unde putem intelege ca pentru domnisoara respectiva sintagma ‘animal de companie’ avea un inteles destul de aproximativ;

domnisoara se dragalea cu tirbusonul in fiecare zi; uneori incerca chiar si sa ii dea de mancare; a incercat sa il hraneasca cu rame, cu viermisori, cu musculite… i-a adus gulii, piersici si chiar si un iepure viu; tirbusonul insa, nimic!

‘poate nu ii e foame acum’ – se gandi domnisoara; ‘poate hiberneaza’ – se mai gandi ea;

dar tirbusonul nu hiberna; un tirbuson nu are nevoie de mancare, pur si simplu; el nu are astfel de necesitati; el are nevoie, in schimb, sa fie spalat din cand in cand; altfel se umple de mizerie si incepe sa puta;

domnisoara batrana a murit de batranete, iar tirbusonul incepuse, intr-adevar, sa puta;

casa domnisoarei s-a paraginit si in ea s-a mutat o familie de arici; familia nu avea cap; capul familiei, ariciul-tata, fusese prins intr-o capcana; nimeni nu mai stia ce se alesese de el; ramasesera trei arici adolescenti si cu mama lor;

unul dintre cei trei a descoperit tirbusonul; tirbusonul mirosea ingrozitor; ariciului junior i s-a facut o scarba cumplita; a fugit si s-a ascuns intr-un colt; mama lui l-a vazut ascuns si l-a intrebat: ‘ce cauti aici?’; iar el a spus: ‘acolo e ceva care miroase tare urat’, si a aratat inspre tirbuson;

tirbusonul era, desigur, foarte jenat, dar nu depindea de el; daca nu il ingrijea nimeni, asta se intampla; nu era el vinovat; ce, un om care aluneca si pica intr-o prapastie e vinovat? a vrut el sa se intample ceea ce s-a intamplat?

acum sa ne deplasam in timp; sa ne inchipuim ca au trecut mii de ani; familia de arici a murit de mult, fara sa se reintalneasca vreodata cu capul familiei; nimeni nu stie ce s-a intamplat cu ariciul-tata;

tirbusonul zace parasit; manerul i-a putrezit, ploile au cazut de sute de ori peste el si a ruginit; nimeni nu isi mai aduce aminte ca acolo a existat o casa in care a trait o domnisoara batrana; din toate astea s-a ales praful…

intr-o zi un copil se va juca prin padure si va gasi un metal ruginit; poate nici nu isi va da seama ca acesta a fost candva un animal de companie…

poate ca acolo unde era pe vremuri o casa in care locuia o domnisoara batrana acum va fi un ocean; un pestisor portocaliu va vedea fostul tirbuson; ‘si ce e cu asta?’ – o sa intrebi tu; dar peste ani si ani, intrebarea ta nu va mai avea nici un ecou; povestea aceasta, care ar putea fi si povestea ta, va fi uitata de toti…

iar tu ai putea sa intrebi din nou: ‘si ce e cu asta?’; ei bine, nimic; absolut nimic!