Inca o poveste:

cica era odata un oras mic, mic, mic de tot; nu avea decat cateva case, una din ele fiind primaria; iar primaria avea un turn si in turn era un ceas; in spatele ceasului era o camera in care se afla mecanismul ceasului; iar in acea camera locuiau doi pitici; iar intr-un colt al camerei sa afla o masuta cu picioare foarte scurte; sub masuta, intr-un colt, era o gaura in care locuiau doi soricei;

seara soriceii ieseau din locuinta lor in cautare de mancare; uneori nu gaseau nimic de mancare si se intorceau acasa cu burticile goale; oricum, bine ca nu era nici o pisica prin preajma; macar nu se simteau niciodata in pericol;

intr-o zi i-a intepat pe amandoi un tantar purtator de holera, iar soriceii s-au imbolnavit de holera; dar dumnezeul soriceilor i-a vindecat; au trait pana la adanci batranete, dar au facut guta, din cauza ca mancasera prea multa carne;

in casuta lor a venit un purice, intr-o noapte; soriceii aveau dureri de la guta si nu se puteau misca; puricele a spus: ‘de ce ati trait atata timp? nu cumva ati trait degeaba? ati mancat tot felul de prostii si acum sunteti batrani si aveti dureri’

iar soriceii nu stiau ce sa raspunda; asa ca puricele a plecat si s-a adapostit in blana unui caine care dormea la poarta primariei, sub o streasina; afara ploua si venea si toamna; era o toamna foarte friguroasa; a doua zi a fost totusi soare si puricele a plecat mai departe, in calatoria lui peste fata pamantului;

orasul cel mic ramasese mult in urma; in ziua aceea oamenii au murit toti, dintr-un accident stupid; au murit toate vietatile pamantului; apoi cainele si puricele si soriceii au ajuns in cer; asa s-au format niste constelatii noi;

constelatia puricelui e asa de mica incat nu se vede cu ochiul liber; ca sa o vezi e nevoie de o lentila speciala care nu poate fi comadata decat din Germania; dar Germania nu mai exista, fiindca toti oamenii au disparut; nimeni nu va mai vedea niciodata constelatia puricelui; nu stiu daca e o pierdere sau nu e o pierdere; eh,…