Cei doi gramo vor sa lucreze la un proiect comun si sa scrie impreuna mai multe povestioare. Deocamdata, iata o poveste mai veche:

“sa ne inchipuim ca o persoana prinde o broasca vie, ii separa capul dintr-o lovitura, apoi il taie in patru parti egale, parti pe care le introduce, printr-o procedura chirurgicala rudimentara si extrem de dureroasa, in pantecele unui barbat in varsta de 63 de ani; acesta este, dupa parerea mea, un experiment mintal complet inutil;

desi, daca am dori, noi am putea sa ii dam o utilitate; am putea, bunaoara, sa ne intrebam daca are sens sa spunem despre barbatul respectiv ca este insarcinat;

noi acceptam cu siguranta posibilitatea ca un barbat sa ramana insarcinat; se acorda si recompense pentru asta; dar ar avea rost sa spunem ca un barbat este insarcinat cu un cap de broasca despicat in patru? de ce nu am spune atunci ca un barbat este insarcinat cu propriile sale intestine?

se pare ca, chiar daca acest experiment mintal poate fi util, el este destul de neinteresant; ceea ce voiam insa sa spun era ca nu intotdeauna cand ne imaginam ceva noi facem un experiment mintal; fara doar si poate ca nu”

acestea fiind spuse, domnul cozboi clipi complice catre auditoriul sau imaginar; exact in acelasi timp, pe o strada laturalnica din orasul constanta, o doamna relativ in varsta se prabusea intr-un canal uitat deschis de catre primaria locala;

intr-un sens, primaria nu era efectiv vinovata, fiindca nu lasase canalul deschis cu intentia malefica de a pune capat vietii doamnei aceleia; pe de alta parte, dupa cum s-ar putea spune, primaria era vinovata, fiindca si-ar fi putut da seama ca, mai devreme sau mai tarziu, doamna relativ in varsta sau oricine altcineva isi va gasi sfarsitul in canal;

situatia in care se afla primaria din constanta este, care va sa zica, oarecum ambigua; eu cel putin asa as fi tentat sa spun; in acest moment cititorul perspicace ar putea fi la randul sau tentat sa doreasca sa afle in ce consta legatura dintre domnul cozboi si primaria orasului constanta;

el ar putea sa suspecteze ca domnul cozboi ar fi chiar primarul, sau ca e sotul doamnei care tocmai s-a prabusit in canal si a decedat dupa mai multe ore de chinuri, timp in care strigatele sale de ajutor nu au primit nici un raspuns;

sau cititorul perspicace s-ar putea gandi ca chiar daca nu exista nici o legatura de rudenie intre domnul cozboi si doamna moarta, si nici intre dansul si primaria constantei, atunci poate ca o legatura tainica a destinelor va face ca viata domnului cozboi sa fie afectata intr-un fel sau altul de acest neplacut incident de care inca nu stim daca primaria este sau nu responsabila;

cititorul perspicace si-ar putea imagina, de pilda, ca vreo rubedenie a moartei, intristata profund, va pleca intr-un voiaj in lume; voiajul va dura 36 de zile, iar in ultima zi aceasta rubedenie isi va pierde bagajele in aeroport;

iar bagajele respective vor fi schimbate cu cele ale unui miliardar excentric; acesta, descoperind, intr-un tren care traverseaza judetul dolj, ca bagajele nu sunt ale sale, va face o reclamatie la politie; iar politia il va aresta din greseala, sa zicem, chiar pe domnul cozboi;

cititorul perspicace si-ar putea imagina toate acestea si multe altele; dar eu voi descuraja orice incercare a cititorului perspicace de a intrevedea vreo legatura intre cele doua evenimente – micul discurs al domnului cozboi si moartea doamnei;

adevarul este ca intre cele doua evenimente nu exista nici o legatura si nici nu ar fi avut cum sa existe; faptul ca aceste evenimente au avut loc in acelasi timp este pur intamplator;

sau poate ca nu este? este oare posibil ca legatura dintre cele doua evenimente sa fie de asa natura incat aflarea ei sa duca la dezvaluirea secretelor universului?

nu doar ca este posibil, dar chiar asa si stau lucrurile!

dar, datorita rautatii si incapatinarii care ma caracterizeaza, eu nu voi dezvalui cititorului nimic despre toate acestea.