Cred ca ar fi un lucru bun sa ma concentrez pe gasirea unor exemple de situatii in care e ceva de lamurit cu privire la relatia dintre actiuni non-verbale si actiuni verbale. Exemplul cu persoana care isi despacheteaza lucrurile dupa ce isi ia ramas bun mi se pare destul de bun, fiindca se poate vedea acolo, cred, ca nu e vorba de un act de vorbire care esueaza din cauza ca nu sunt respectate anumite conditii extralingvistice (ca in cazul oficierii unei ceremonii, de pilda).
Nu cred ca se poate spune “N-ai reusit sa-ti iei ramas bun fiindca te-ai apucat dupa aceea sa despachetezi.”. De fapt, nu stiu daca in asemenea cazuri problema ar fi ca nu reusesc sa realizez o anumita actiune. Anumite actiuni se opun reciproc, iar daca fac totusi actiunile respective (in contextul aceleiasi activitati, sa zicem), fac ceva irational.
Asta e ceea ce cred eu. Dar nu cred ca e nevoie sa sustin in acest moment asa ceva. Cred ca e suficient sa gasesc mai multe cazuri care cer lamuriri.
Ce fel de cazuri? Cazuri in care atat conflictul dintre actiuni, cat si acuza de irationalitate sa fie evidente, pe de o parte, dar sa fie limpede, pe de alta parte, ca nu putem lamuri lucrurile daca nu vorbim despre un tip special de relatii intre actiuni (non-verbale) si rostiri ale unor cuvinte.
Nu cred ca in momentul asta trebuie neaparat sa sustin ca normele incalcate in astfel de cazuri sunt similare unor reguli logice sau unor reguli semantice. E vorba despre norme si ar fi important ca acestea sa fie explicitate. Asta e lucrul cel mai important.
Dar pentru asta am nevoie de mai multe exemple.