Ma gandeam ca poate e mai usor sa vezi analogii intre relatiile rationale dintre actiuni verbale si cele non-verbale uitandu-te la contradictii. Dar apoi mi-am adus aminte de un exemplu vechi: “Imi iau ramas bun. Dupa care nu fac nimic pentru a pleca.”. Aici apare o tensiune. Eu sunt tentat sa spun ca daca nu pleci, dupa ce ti-ai luat ramas bun, esti irational. Dar un element al contradictiei e tocmai absenta unei actiuni. 🙁
Sigur, s-ar putea spune si asa: “toate actiunile care iti intarzie plecarea, in loc sa ti-o pregateasca, se contrazic cu actiunea de a-ti lua ramas bun”. Dar cred ca lucrurile sunt mai complicate de atat.
Separat, m-am mai gandit la justificarea actiunilor. Probabil ca de obicei lucrurile stau asa: se considera ca o actiune X e justificata daca pot fi gasite argumente convingatoare pentru “trebuie sa faci X”, sau cel putin pentru “e recomandabil / de dorit / preferabil / etc. sa faci X”.
Dar in unele cazuri justificarea ar putea suna si asa: “Am primit ordinul sa fac X”. Sigur, schema poate fi refacuta: “Trebuia sa fac X pentru ca am primit ordinul sa fac X, iar ordinele trebuie sa fie executate.”
Si totusi, argumentele nu merg decat pana la sporirea acceptabilitatii unei anumite afirmatii. Chiar daca afirmatia e normativa (sau “actionala”, cum se spune la scoala), e totusi o afirmatie. Actiunea (non-verbala) e altceva. Cum poate fi justificata aceasta?
(Ar fi ciudat sa spui ca la capatul unei argumentari se afla o actiune non-verbala; la fel de ciudat ca si a spune ca unele propozitii empirice sunt inferate din fapte observabile empiric. Un fapt nu poate sa ocupe nici o propozitie intr-un lant inferential.)