Am incercat sa-mi lamuresc cateva lucruri cu ajutorul unui mic dialog cu oponentul meu imaginar (A, in replicile de mai jos, eu fiind B).
A: Pentru tine, din cate am inteles, lumea unui om (sau viata lui) e constituita prin actiunile sale. Iar printre actiuni incluzi si privitul, ascultatul, realizarea de inferente, luarea de decizii si alte procese cognitive. Asa este?
B: In mare, da.
A: Vrei sa descoperi “gramatica” actiunilor omenesti, iar aceasta trebuie sa fie suficient de generala sau de abstracta incat sa produca, sub forma unei aplicatii, o buna parte din logica, fiindca incluzi in clasa actiunilor si actele de vorbire, numindu-le actiuni verbale sau lingvistice.
B: Da, asta mi-am propus.
A: Iti concentrezi insa atentia asupra actiunilor nonlingvistice, considerand ca printr-o examinare mai atenta a acestora vei putea descoperi rudimentele relatiilor logice traditionale. Iar unul dintre argumentele pe care le folosesti pentru a sustine ca trebuie sa poata fi descoperite astfel de rudimente este evolutionist, nu?
B: Da. In mare, nu cred ca abilitatea de a realiza inferente sau cea de a sesiza contradictii au aparut abia dupa ce oamenii au inceput sa vorbeasca. Constituirea acestor abilitati mi-o inchipui ca pe un proces lent si indelungat, inceput cu mult inainte ca oamenii sa poata vorbi. Aceasta din doua motive. Pe de o parte, cred ca o anumita forma de rationalitate in actiuni, rationalitate care presupune astfel de abilitati, raspunde unor nevoi de supravietuire mai stringente decat cele la care raspunde dezvoltarea unui sistem de comunicare. Pe de alta parte, cred ca abilitatile respective sunt necesare pentru dezvoltarea unui limbaj.
A: Pari sa spui lucruri care seamana cu ceea ce spuneau pragmatistii traditionali despre adevar, doar ca tu nu ai in vedere in mod special adevarul, ci concepte logice precum “negatie”, “conjunctie”, “conditional”, “inferenta” si altele.
B: Da, asa este.
A: Ai spune ca esti si tu pragmatist?
B: As spune asta, daca as sti ca pot sa-mi si precizez mai bine pozitia.
A: Iar in sensul asta, ai considera ca te opui si tu, intr-un anumit fel, traditiei intelectualiste initiate de Platon si Aristotel?
B: Ce vrei sa spui?
A: Potrivit acestei traditii intelectualiste, importante sunt intelepciunea (sau ratiunea) teoretica precum si toate celelalte facultati cognitive. Cunoasterea exprimata in teorii coerente logic si adecvate empiric e produsul cel mai de pret al gandirii omenesti, iar aplicatiile practice ale stiintei sunt neinteresante din punct de vedere filosofic. Nu e vorba de o simpla ierarhie valorica aici. Cunoasterea e mai importanta decat practica fiindca e o conditie necesara a ei. Un practician cu adevarat bun, in orice domeniu, trebuie sa posede o teorie (sau cel putin anumite modele teoretice). Iar intrucat cunoasterea teoretica trebuie sa fie exprimata in limbaj, structura logica a limbajului, singura structura logica posibila, este o conditie necesara a rationalitatii actiunilor omenesti. Dar tu pari sa respingi acest lucru.
B: Intr-adevar, in sensul acesta as putea spune ca sunt un anti-intelectualist.
A: Si totusi, nu esti si tu, pana la urma, tot un intelectualist?
B: Cum adica?
A: Ei bine, crezi ca se poate vorbi despre o actiune asa cum am vorbi despre un eveniment natural?
B: Nu, desigur.
A: Nu crezi si tu, ca si Anscombe, ca “o actiune este o actiune doar sub o anumita descriere”? Altfel spus, nu crezi ca actiunile sunt inseparabile de descrierile lor?
B: Ba da.
A: Si ai ajuns sa crezi ca forma logica a unei actiuni este data, pana la urma, de forma logica a unui soi de descriere elementara a actiunii respective? Nu ai spune tu ca o actiune conjunctiva e o actiune a carei descriere elementara este conjunctiva, o actiune conditionala este una a carei descriere elementara e conditionala si asa mai departe?
B: Eu as vorbi mai degraba despre continutul intentiei cu care e realizata actiunea, dar, lasand aceste detalii la o parte, cred ca pot fi de acord cu ceea ce spui.
A: Dar atunci, “gramatica” actiunilor despre care vorbesti tu este, de fapt, o “gramatica” a descrierii actiunilor, sau a descrierilor ce exprima intentiile cu care sunt realizate actiunile, daca vrei. Iar acum se pare ca tot ce urmaresti sa realizezi, de fapt, e doar sa extinzi logica pentru a o face aplicabila si domeniului actiunilor omenesti – nu este acesta, pana la urma, un proiect intelectualist?
B: In punctul acesta cred ca avem un dezacord.
A: Da-mi voie sa-ti mai pun o intrebare, inainte sa-mi raspunzi. Poate un om sa realizeze o actiune, in sensul in care vorbesti tu despre actiuni, fara sa fie capabil sa-i dea o descriere?
B: Pot explora un obiect necunoscut, incercand sa il folosesc in diferite feluri. Voi realiza mai multe actiuni, dar nu voi putea spune ce anume fac, fiindca abia descopar actiunile respective.
A: Dar cu siguranta ca vei putea da niste descrieri elementare de genul “incerc sa apas aici”, “il zgaltai” s.a.m.d. Pot insa sa inlocuiesc prima intrebare cu o alta, ca sa nu ne pierdem in detalii. Un om care nu stie sa vorbeasca poate realiza actiuni?
B: Intr-un sens, si omul respectiv face diferite lucruri.
A: Dar realizeaza actiuni?
B: Pentru a realiza o actiune trebuie sa ai acces, intr-un fel sau altul, la continuturile intentiilor tale. Dar continutul unei intentii ar putea fi dat si printr-o reprezentare.
A: Totusi, poti realiza o actiune fara sa intelegi ce anume faci?
B: Poate ca anumite reprezentari iti dau o intelegere, chiar in lipsa unui limbaj.
A: Uite, gandeste-te, mai bine, la asta. Inainte sa deprinda vorbirea, realizau oamenii actiuni, in sens propriu? Iar daca da, ce ii distingea pe acei oameni, ca agenti capabili sa realizeze actiuni, de alte animale despre care nu ai spune ca sunt nici in prezent capabile sa realizeze actiuni, chiar daca pot avea reprezentari?
B: Nu stiu sa raspund. Trebuie sa ma mai gandesc la asta.
A: Gandeste-te, in plus, si la lucrul urmator. Chiar daca extinzi sensul conceptului de contradictie (sau pe cel al conceptului de inferenta), poate cineva sa aiba fie si un rudiment al abilitatii de a sesiza contradictii (sau al celei de a realiza inferente) fara sa poata realiza vreo actiune?
B: As spune ca nu.
A: Cred ca faci bine. Fiindca altfel, nu vad cum ai mai putea distinge o contradictie de o simpla “ciocnire” a doua fenomene naturale care se exclud reciproc. Dar cred ca e limpede acum ca ar trebui fie sa renunti la ideea ca anumite relatii logice intre actiuni ar fi “stramosii” relatiilor logice propriu-zise, relatii care au sens doar pentru domeniul lingvistic, fie sa renunti la ideea ca actiunile isi contin in mod necesar cel putin descrierile elementare.
B: Nu stiu ce sa zic,…
A: In orice caz, daca renunti la prima idee, atunci extinderea conceptelor noastre logice pentru a le face aplicabile actiunilor imi pare un joc intelectual gratuit. Iar daca renunti la a doua idee nu vad cum ai putea distinge actiunile de alte evenimente naturale si nici ce sens ar mai avea sa vorbesti despre o logica sau o “gramatica” a lor. Ar fi ca si cand cineva si-ar propune sa elaboreze o logica a evolutiei fiintelor vii.
B: Imi atragi atentia asupra faptului ca proiectul meu, dat fiind modul in care folosesc eu conceptul de actiune, nu e de fapt sprijinit de “argumentul evolutionist” despre care vorbeam mai devreme. Daca ma voi convinge ca asa stau lucrurile, asta nu va insemna ca voi ramane fara nici o motivatie.
A: Ce alta motivatie ai putea avea?
B: Intre actiunile noastre lingvistice si cele non-lingvistice exista o multime de relatii. Acest fapt mi se pare imposibil de ignorat. Dintre aceste relatii, cel putin unele trebuie sa fie rationale, ca sa spun asa. Imi e, din nou, imposibil sa cred ca rationalitatea noastra se opreste atunci cand incetam sa vorbim, desi ceea ce facem atunci cand vorbim depinde intr-un mod esential de multe alte lucruri pe care le facem atunci cand nu vorbim.
A: Ai in vedere actiunile non-lingvistice, nu?
B: Da, desigur.
A: Dar nu ai negat inca ideea ca un eveniment este o actiune doar in masura in care poate fi descris intr-un anumit fel, nu?
B: Da. De aici reiese ca nu putem vorbi doar despre actiuni non-lingvistice separat. Ceea ce spunem depinde in mod esential de ceea ce facem, dar si ceea ce facem depinde in mod esential de ceea ce spunem. Relatiile respective nu pot fi descalcite pe deplin in lipsa unei “gramatici” a tuturor actiunilor omenesti.
A: Si totusi, data fiind centralitatea limbajului si a logicii in aceasta “gramatica” pe care o cauti tu, as spune in continuare ca esti un intelectualist deghizat.
B: Poate ai spune asta fiindca tu crezi ca tot ce doresc eu este sa “extind” conceptele logice pentru a le face aplicabile actiunilor. Dar eu nu exclud posibilitatea ca prin analiza relatiilor dintre actiuni (deopotriva lingvistice si non-lingvistice) anumite concepte logice sa trebuiasca sa fie redefinite sau ca distinctia dintre logic si extra-logic sa trebuiasca sa fie reajustata.
A: Cred ca inteleg, desi mai am anumite retineri fata de perspectiva ta. Iti multumesc, deocamdata, pentru aceasta discutie, iar atunci cand imi vor fi mai limpezi retinerile ramase, sper ca o sa fii dispus sa mai discutam.
B: Sigur ca da.