Mi se intampla ceva neplacut. Reactia mea obisnuita e sa privesc intamplarea respectiva ca pe un “caz generic”.
Las la o parte confortul psihologic pe care ti-l da stilul asta de a reactiona (de pilda, ceea ce m-a interesat cel mai mult cand am ramas de curand fara apa a fost cat si cum ar trebui sa reglementeze statul activitatea monopolurilor).
Exista doua nuante in genul asta de raportare. Cand privesti o intamplare drept un “caz generic” te poti gandi ca sigur si altora li s-a intamplat sau li se va intampla ceva asemanator. Sau poti sa nu te gandesti la asta, ci sa privesti intamplarea “in generalitatea ei”. In al doilea caz, probabil, te gandesti, cel mult, ca e in principiu posibil ca si altii sa treaca prin aceeasi situatie, chiar daca nimeni nu a trecut si nu va trece niciodata printr-o situatie asemanatoare.
Nu stiu daca Wittgenstein avea in vedere si astfel de lucruri atunci cand vorbea (in Caietul albastru, de pilda) despre “pornirea noastra neinfranata catre generalitate” sau “atitudinea dispretuitoare fata de cazul particular”.
In orice caz, imaginea mea (intr-o varianta simplificata) e urmatoarea: atunci cand vad o intamplare drept un “caz generic” ma intereseaza, din descrierea intamplarii, doar o parte (nu ma intereseaza niciodata, de pilda, partea din descriere in care se spune ca eu am luat parte la intamplare; dar mai sunt si alte parti care nu ma intereseaza); pe de alta parte, atunci cand ma intereseaza sa scot in evidenta diferente intre aceasta intamplare si o intamplare asemanatoare, din nou, nu ma intereseaza intreaga descriere, ci doar o parte a acesteia.
Fie ca ma uit la ceea ce e general, fie ca doresc sa vad particularitati si diferente (asa cum pare sa doreasca Wittgenstein), eu ignor o parte a descrierii. In ce consta diferenta?
Poate mi s-ar raspunde ca diferenta sta in faptul ca in primul caz eu reduc descrierea la partea care mi se pare interesanta, in timp ce in al doilea caz nu fac asta.
Dar nu e vorba aici, de fapt, doar de o problema de atitudine? N-ar fi suficient sa spun, asa cum face (chipurile) “particularistul”, ca trasaturile generale mi se par cele mai interesante, dar nu pretind ca acestea sunt si cele mai importante (si ca descrierea se poate reduce la ele)?