Uneori in vis nu stii ca esti tu insuti. Ai “senzatii constiente”, e drept, si poate si reactii afective si cognitive constiente, dar nu stii ca tu le ai. Uneori nu e clar nici macar cine le are. Au legatura situatiile astea cu problema constiintei? Dar cu supravietuirea? Exista vise in care sunt constient ca eu sunt cel care viseaza, dar nu mai am acces la amintirile mele (desi, daca as intalni o persoana cunoscuta probabil ca as recunoaste-o).
Daca as continua sa traiesc (dupa moarte, de pilda) in felul ala (fara amintiri, that is), dar pastrandu-mi “constiinta de sine”, probabil as considera ca am supravietuit. Dar nu stiu daca as mai spune ca am supravietuit daca as continua sa am diferite experiente, fara sa mai fiu constient ca eu sunt cel care le are (ca in visele celelalte).
Cineva care lucreaza in domeniul stiintelor cognitiei probabil ca ar incerca sa vada in ce portiune a creierului exista activitate cerebrala atunci cand am constiinta de sine si atunci cand nu am (atunci cand am anumite vise), ce legatura are portiunea respectiva cu alte parti ale creierului (parti carora li s-au atribuit deja anumite functii) si asa mai departe.
Fara legatura, mi se pare interesant sa ma gandesc mai mult la felul in care utilizam analogiile in gandire (fiindca prin intermediul lor trecem, de pilda, de la un caz particular la alt caz particular, fara sa generalizam; dar putem trece si de la o idee foarte generala la alta idee folosind anumite analogii).
Nu imi e limpede pe deplin nici diferenta dintre analogii si comparatii, desi mi se pare evident ca exista o diferenta. Mi se pare, in orice caz, ca unele metafore sunt construite pe baza unor analogii, nu pe baza unor comparatii (iar altele ar putea fi construite pe baza unor asociatii simbolice, in cazul carora nu e vorba nici de comparatii, nici de analogii).