Am fost saptamana trecuta la o intalnire, la clubul facultatii. Iftode a vorbit despre exercitiile spirituale din antichitate. La sfarsit se discuta despre subiecte pentru o intalnire viitoare, iar un student a propus ca subiect intrebarea din titlu.
Mie intrebarea mi s-a parut interesanta, dar inteleg destul de bine de ce multor filosofi nu li s-ar parea asa. Ei ar spune, probabil: “Nu e deloc important cum anume procedez. Trebuie sa te uiti doar la ideile si la argumentele mele. Restul lucrurilor nu conteaza.”
Dar intrebarea poate sa nu aiba nici o “semnificatie filosofica” si totusi sa fie interesanta, daca satisface o anumita curiozitate.
In fond, in alte cazuri e mai usor sa-ti inchipui cum face un om o anumita activitate. Ti-l poti inchipui pe sculptor facand schite, uitandu-se la ele, cioplind, invartindu-se in jurul statuii s.a.m.d., de pilda.
Ce iti inchipui de obicei atunci cand iti inchipui un filosof? Un om care discuta la terasa sau in parc? Un om care sta in biblioteca si citeste? Un om care sta la un birou si scrie? Un om care scrie diverse chestii pe o tabla, intr-o sala de clasa (fara studenti)?
M-am gandit la felul in care procedez eu. Mi s-ar parea aiurea sa spun ca nu sunt filosof. Ar fi un soi de falsa modestie prost inteleasa. Un filosof nu e neaparat un filosof mare. Si Malebranche a fost filosof. Iar eu nu cred ca sunt un filosof mare, dar cred ca sunt un filosof.
Cum fac filosofie?
Pai uneori ma gandesc, pur si simplu, in timp ce merg pe strada, la diferite lucruri. Asa cum exista o “atentie de blogger”, care te face mai receptiv(a) la tot felul de lucruri pe care le vezi in jur, exista, probabil, si o “atentie de filosof”. In cazul meu e chiar usor, fiindca ma intalnesc aproape tot timpul cu diferite formulari, expresii, propozitii s.a.m.d. La fel, ma pot uita la propriile mele actiuni, la felul in care se insiruie ele.
E suficient, de pilda, sa ocolesc un copac pentru a ma intreba: “cate feluri de a ocoli un lucru exista? exista o clasa mai generala de actiuni (inrudite toate intre ele) din care face parte si ‘a ocoli’? ce au toate in comun? exista actiuni verbale care intra in aceasta clasa? s.a.m.d.”
Si mai sunt si alte lucruri care ma fac sa imi pun anumite intrebari si sa incep sa ma gandesc la ele – chestii pe care le citesc (cand ma uit in feed reader la subiecte discutate pe forumuri de filosofie sau la abstracturi ale unor articole de filosofie, de pilda) sau pe care le aud.
Mi se pare foarte important sa discut. Intr-un fel, asta mi se pare modul ideal de a face filosofie. Probabil de asta imi vine tot timpul sa-mi imaginez replici la ceea ce spun, discutii, argumente si tot asa.
De multe ori, cand vreau sa ma gandesc mai serios la ceva, o fac in scris. Textele produse in felul asta nu au, dupa parerea mea, nici o valoare. Probabil ca nu-i folosesc nimanui. Dar mie imi folosesc enorm. Asta e felul in care imi lamuresc cel mai bine gandurile – le desfac dintr-o incalceala, le pun pe un ecran, le pot avea in fata. Uneori trebuie sa reiau acelasi lucru de mai multe ori, in mai multe forme, pana ajung sa simt ca m-am lamurit mai bine.
Alteori simt nevoia sa mazgalesc pe o tabla de scris. In ultima vreme, insa, tabla de acasa imi foloseste mai mult atunci cand incep sa lucrez la un text pe care doresc sa il public, nu atunci cand ma gandesc la diverse lucruri.
Si am mai incercat sa folosesc mindmaps. Inca nu m-am obisnuit cu asa ceva. Parca imi e mai la indemana, totusi, sa lucrez cu propozitii intregi. Si probabil mai sunt si alte lucruri.
Anyway, mai interesant mi s-ar parea sa aflu cum fac alti oameni. Probabil o sa-i intreb. 🙂