sexualitatea ca limbaj

["Stefan Iancu" <antinous78@yahoo.com>]

Din moment ce lista e inactiva de atata vreme m-am gandit ca poate e o idee
buna sa trimit un text scris de mine pe care am inceput o discute cu Silviu
M, Irina T si Bogdan R. Nu am cine stie ce pretentii de la text, e doar o
incercare de a explicita o teza a filosofului [sic] feminist Judith Butler
si a lui Michel Foucault in 'Istoria sexualitatii' printr-o analogie. Daca
cineva are vreo parere despre asta mi-ar placea sa raspund.

Analogie: sexualitatea polimorfa a copilului trebuie inteleasa ca si
polimorfismul sau prelingvistic, anume ca o diversitate de latente. Nu
exista un inainte-de-lege, o sexualitatea naturala, conturata de o forma
anume, asupra careia legea actioneaza restrictiv, iar exemplul si alte
discursuri - pozitiv. Dar exista o diversitate de sexualitati, toate in
latenta, dintre care unele doar vor fi activate ulterior. In acelasi mod nu
exista un limbaj inainte de invatarea uneia din limbile existente, dar
exista o infinitate de limbi latente prezente in capacitatea de a invata un
limbaj sau altul. Iar perversiune polimorfa a copilului este similara
ecolaliei infantile: libidoul ca si capacitatea lingvistica iau forme
inarticulate, intamplatoare asemenea unor descarcari electrice intamplatoare
care actualizeaza randomly franturi nestructurate din latentele libidinale
si lingvistice. Desigur 'limbajul libidinal' este mult mai simplu, la un
nivel inferior de articulare si compus din mult mai putine elemente de baza:
actualizarile sale intamplatoare vor lua forme recognoscibile in limbajul
format (contact genital, anal, oral, erectii, zambete, pozitii, etc) precum,
presupun, si forme pe care limbajele sexuale adulte nu le recunosc ca fiind
parti ale lor (poate fetisuri inexistente pentru adulti, gesturi care au
aici o origine libidinala, dar alta semnificatie pentru comportamentul
adult, etc), in timp ce in cazul similar al limbajului propriu zis nu se
intampla sa recunoastem in ecolalia infantila cuvinte chinezesti, grecesti,
sau englezesti, ci doar sunete, unele dintre ele acelea pe care le recunosc
limbile noastre.
 Din acest motiv nu este posibila o intoarcere la sexualitatea infantila ca
fiind acea sexualitate polimorfa, bogata si lipsita de lege, pentru ca
aceasta revine la a te intoarce la nimic, la nimic actual. Este ca si cum
s-ar propune sa uitam limba/limbile pe care le stim pentru a castiga o
cunoastere a unei diversitati infinite de limbi, cand de fapt lucrul la care
ne-am intoarce ar fi mutenia si ecolalia. Acum, se poate contesta ca
sexualitatea slujeste vreunui scop pentru care are nevoie de un sistem de
semnificatii (cum ar fi scopul reproductiei), anume se poate obiecta, asa
cum face un anume discurs de liberare sexuala, ca un tip de ecolalie sexuala
nu prezinta nici un fel de dezavantaje. Insa chiar daca admit ca imaginea
unei ecolalii sexuale, cel putin ca metafora, ar putea descrie o sexualitate
ideala si in viziunea mea, nu cred ca literalmente (si nu metaforic) ceva de
tipul acesta este posibil sau de dorit . Nu este de dorit pentru ca in lipsa
unei seminficatii sexualitatea devine exact asta: ceva lipsit de
semnificatie (iar daca se obiecteaza ca placerea este suficienta, voi
replica ca 'placere' si 'dorinta' presupun sensul actelor sexuale, ceea ce
revine la a afirma ca aceste cuvinte nu sunt potrivite pentru a descrie
comportamentul/psihicul infantil). Nu este nici posibil asa cum nu este
posibil sa traiesti intr-o societate fara sa-ti insusesti o limba. Daca sunt
de acord ca sexualitatea este lichida, ca nu are din constructie o forma
proprie, trebuie spus si ca va lua forma oricarui solid cu prima ocazie.
 In consecinta, daca este posibila o critica la adresa mecanismului care
formeaza in societatile actuale sexualitatea, critica nu va fi aceea ca este
restricitv, pentru simplul motiv ca un alt fel nu poate fi imaginat: a fi
restrictiv vine odata cu a fi constructiv, a constitui, iar in acest context
a nu fi construit insemna a nu fi deloc (cel putin in act). Ceea ce trebuie
criticat sunt anume restrictii, anume constructii, si trebuie aratat cum
sunt posibile altele. Este ca si cum am critica o limba anume pentru
deficientele ei de expresie, dar nu limbajul ca atare. Ceea ce dorim este nu
o lipsa de sens, ci o abundenta de semnificatii. Ce posibilitati ni se
deschid in felul acesta? Care sunt granitele acelei infinitati de latente
este o intrebare care vine odata cu conceptul unei limbaj libidinal ideal,
iar acestea doua vor fi discutate intotdeauna impreuna. Putem si vrem sa
pastram conceptul de sex asa cum il cunoastem acum glisand elementele lui
constitutive catre alte componente biologice, putem sa inclocuim pozitia
penisului si a penetrarii cu cea a oricarui alt organ/instrument, respectiv
actiune? Cred ca exista anumite limite care contureaza aceasta clasa a
latentelor si posibilitatilor si, mai mult, cred ca exista motive pentru
care anumite configuratii si nu altele ale acestui limbaj pot fi
justificate. Este adevarat ca putem sa vorbim cu mainile, dar intrebarea
care se pune este de ce am face-o atunci cand nu suntem surdo-muti.


_________________________________________________________
Do You Yahoo!?
Get your free @yahoo.com address at http://mail.yahoo.com