[inceputul jurnalului e aici, continuarea e aici. Jurnalul dactilografei e un proiect de cooperative writing. Oricine poate adauga o continuare posibila sub forma de comment – cea mai buna continuare va deveni o noua inregistrare in jurnal]
Azi sunt obosita. Prietenele mele se intalnesc in oras la o cafea. Sau la o cofetarie? Am uitat – ambele au c, f, a si e. Ce-o sa-i mai turuie gura doamnei Petrovici – ca de ce n-am venit, ca ce, ma cred mai presus?
Continue reading
Vreau sa sustin ca nu poti face prea multe lucruri. In primul rand, in povesti personajul principal nu prea ajunge sa puna mana pe nuielusa. Nuielusa o are o zana. Si nu ti-o da. Face ea o vraja, de capul ei. Zana nu e ca pestisorul de aur care-ti indeplineste dorintele. Nu te intreaba ce vrei.
Continue reading
“acum am sa scriu o poveste!”
asta s-o crezi tu! pai ce, e asa de simplu? crezi tu asta! zici ca o sa scrii o poveste si, gata, o sa o scrii,… ho-ho! sa fii tu sanatoasa; pai daca era asa, eram toti povestitori!…
Continue reading
Gramo a fost lenos si s-a trezit pe la 12. Dupa aia si-a lansat “volumul de povestiri” (vezi aici) si pe la 13 a plecat afara, unde era soare si frumos. Mai intai a trecut pe la posta, sa-si plateasca facturile.
in fundul subpatului era pe vremuri un papuc; nu se stie unde era perechea lui, probabil se ratacise cu mult timp in urma; iar inainte de asta nici nu existase in locul acela vreun pat, si nici subpatul, si nici oameni; asa ca nu existasera nici papuci, fiindca restul vietuitoarelor nu au nevoie, in mod obisnuit, de papuci de casa;
Am inceput un jurnal cu errr,… well,… offff; vreau sa-l continui cu aaa…
hartie, litere, hartie, litere, negru…nu mai vad nimic (mi-au cazut ochelarii)
Marire…libertate…revolutie…Am scris aceste cuvinte pe hartie sau doar le am in cap? Au ramas scrise undeva?
hartie, litere, hartie, litere, negru…dureri de spate (nu am un scaun comod)
Scriu despre viata unui om, nu stiu exact ce am scris sau ce scriu, dar e despre viata unui om important. Gata. A fost o viata scurta.
hartie, litere, hartie, litere, negru…astept sfarsitul zilei (nu e inca ora 5)
Inca un text, doar text; fraze lungi, fraze scurte nu conteaza, eu tot nu apuc sa le inteleg. Scriu intr-un ritm mai lent si tot nu le inteleg…
hartie, litere, hartie, litere, negru…
Alb
[explicatie: jurnalul dactilografei e un proiect de grup; poti scrie o continuare sub forma de comment; cea mai buna continuare va fi adaugata la text dupa cateva zile; apoi vom merge mai departe, cu urmatoarea inregistrare din jurnal 
]
Intr-o buna zi, ariciul s-a hotarat sa porneasca intr-o calatorie. Voia sa calatoreasca intr-o tara indepartata, dintr-un motiv pe care, din pacate, doar un arici l-ar putea intelege. Nefericit lucru insa, ariciul a murit inainte sa inceapa calatoria.
Continue reading
Errr,… well,… offff, ce bine ar fi daca as avea ceva scris! o foaie pe care sa o copiez,… un text,… e relaxant sa transcrii; prin constiinta ta pot trece, intr-un mod superficial, cele mai profunde idei; tu le citesti si le scrii.
nu te incordezi; nu iti tresare nici un muschi; pielea fetei iti sade flasca peste oase, ca o masca; inima nu iti bate nici mai repede, nici mai incet.
iar tu,… tu poti sa uiti de tine; pentru o scurta vreme,… e ca si cand nu ai exista, ca si cand existenta ta ar fi suspendata; uiti ca existi, uiti ca o sa mori,…
ideile de pe foaia pe care o redactezi te inrobesc, desi nu le pricepi; mintea ta e condusa pe niste fagasuri dinainte stiute; nu ai cum se intri intr-o fundatura; textul pe care il scrii trebuie sa aiba un sfarsit; nu se poate incheia abrupt.
[explicatie: jurnalul dactilografei e un proiect de grup; poti scrie o continuare sub forma de comment; cea mai buna continuare va fi adaugata la text dupa cateva zile; apoi vom merge mai departe, cu urmatoarea inregistrare din jurnal 🙂 ]
[din ciclul “Poeme de lumina”]
tu ştii că sunt un duh bun de plumb verde cu iederă crescută din călcâi iese adesea o bunică şi dă bineţe celor care ascultă cât de frumos ciripesc păsăricile nu mai au cuiburi. ele se ouă la întâmplare ies puii lor pestriţi să piuie subsiori zânele poartă cetină zânii se apleacă după ciupercuţe de plumb. înghit ceaiul deschid anotimpul desculţ prin cioburi de ferestă prin cioburi de ferestră gaura s-a închis. luna nu mă mai iubeşte soarele nici atât dau drumul la radio nu se mai anunţă decât vocea domnişoarei răguşite anunţă cu exactitate ora de plumb. raclamă cu ciocolată eu tremur în copilul din colţ curge ca o bală palidă de poftă s-a terminat viaţa mea e acum măcinată de goangă. pun mâna tu ştii că sunt un duh bun de plumb verde pun gura şi mă strecor în gaură în soare prin cioburi de fereastră înghit ciupercuţe zânele piuie păsăricile ciripesc o bunică adesea de plumb.
cate cuvinte incap intr-o cescutza de cafea? hai sa ghicim! poate incap 26, zici tu; iar eu ma indoiesc, doar asa, ca sa iti fac in ciuda; iar apoi tu spui: “pai ce, iar am intrat in saptamana diminutivelor? mai bine lasam la o parte cescutzele si iepurasii si papuceii; ce e cu moliciunea asta?”
Continue reading