Sa zicem ca iti pune cineva o intrebare la care ar trebui sa te gandesti (ca sa raspunzi pe bune). Iau un exemplu simplu: “Cum ar trebui sa se poarte doi oameni pierduti in largul marii cu o singura pluta, care nu-i poate sustine pe amandoi?”.
Dar e obositor sa gandesti. La ce bun? In cazul asta, ai putea folosi una dintre urmatoarele strategii:
Eram cu niste prieteni la cumparaturi cand am vazut chestia asta:
Nu se vede foarte bine, dar sub numele produsului (Dovleac placinta – Gradina Soacrei) vine “lista de ingrediente”. Cica:
Ingrediente: dovleac
Eu cand am vazut chestia asta nu m-am mai putut abtine si am izbucnit in ras. Oamenii care erau cu mine se uitau mirati. Le-am aratat punga cu dovleacul, printre hohote de ras, dar nu s-au amuzat. Culmea e ca si acum, cand imi amintesc de eticheta aia, ma bufneste rasul. Puteti sa-mi explicati de ce?
Da, asta e ultimul concurs din seria asta. Premiul e acelasi ca si la celelalte concursuri – bannerul din dreapta (cel cu Quill Worthy) o sa trimita catre blogul castigatorului timp de o luna (in decembrie).
Si tot ca si la concursurile trecute, ca sa primiti premiul trebuie sa scrieti ceva. 🙂 Doar ca acum tema e noua.
Simplu. Iti iei ceva la o caserola, te duci intr-o statie de troleu, stai frumos pe bancuta si mananci pe botul unei masini parcate aiurea pe trotuar. 🙂
p.s.: Don’t get me wrong, nu vreau sa spun ca domnul cu caserola e nashpa (de altfel, la sfarsit si-a aruncat gunoaiele la cos). Doar ca mi s-a parut funny.
Ieri a inceput sa ma obsedeze o poezie pe care am citit-o cu mult timp in urma:
Nasobemul
Pasind pe nasuri vine
Spre noi un nasobem
Cu puiul langa sine.
Nu l-am gasit in Brehm,
In Mayer inca nu e,
In Brockhaus nu apare,
Abia din a mea lira
Iesit-a-ntai sub soare.
De-acum agale vine,
Precum am spus (idem),
Cu puiul langa sine
Spre noi un nasobem.
Nu mai stiu unde, si nici nu mi-am amintit prea bine traducerea romaneasca pe care am citit-o eu, asa ca am mai pus de la mine. In orice caz, textul original e aici (iar aici e o traducere in engleza). Poezia a fost scrisa de Christian Morgenstern in 1903.
Sunt niste jocuri populare in Japonia. Tu esti personajul principal intr-o povestire care se desfasoara inaintea ochilor tai (cu imagini si sunet). Uneori trebuie sa alegi ce sa faci si in functie de alegerile tale povestirea poate sa evolueze diferit.
Daca vreti sa incercati asa ceva, va recomand Katawa Shoujo, o “povestire vizuala” care ruleaza pe Linux & Mac (si chiar si pe Windoze):
Si fiindca tot era vorba mai inainte despre iaurt…
Ce iaurt ati prefera in aceasta dimineata?
iaurt cu macese (36%, 24 Votes)
iaurt cu sirop de artar (36%, 24 Votes)
iaurt cu coaja de lamaie rasa (28%, 19 Votes)
Total Voters: 67
Loading ...
Nu, nu m-a pus nici o firma sa vad ce prefera cumparatorii. De fapt, iaurturile de mai sus nu exista. Sigur, exista pasta de macese, lamai, sirop de artar si iaurt simplu. Dar,… se pare ca putina lume se gandeste ca si-ar putea face acasa un iaurt cu o aroma deosebita.
E ciudat, nu? E suficient sa arunci un fruct in blender si sa torni iaurt peste. Sau sa pui in iaurt o lingurita de dulceata si sa amesteci. Si totusi,… aproape nimeni nu mai face asta. Oare de ce?