Mai intai m-am gandit ca am putea lasa nesupravegheate o suta de bicle in diferite locuri din Romania si inca o suta de bicle, de aceeasi marca si culoare, in diferite locuri din Bulgaria si sa vedem in cat timp dispar.
Doar ca experimentul asta ar costa cam mult. Si in plus, sa zicem ca ar disparea mai repede biclele lasate in Bulgaria. Asta n-ar insemna decat ca bulgarii fura mai multe bicle. 🙂
Eu: Nu vrei sa iesi totusi un pic pe afara?
Pisica: Ce e, am facut ceva nashpa?
Eu: N-ai facut nimic. Nu voiam sa te dau afara, doar iti propuneam sa mai iesi si tu un pic.
Pisica: De ce?
Eu: Pai,… nu vrei sa te mai socializezi si tu cu alte pisici?
Pisica: Da’ ce, tu tare mult te mai socializezi cu alti oameni!
O sa spuneti ca n-am cum sa inteleg care e treaba cu banii, fiindca eu n-am nevoie de bani, fiindca sunt un personaj virtual. V-am spus, totusi, ca nu cred ca suntem chiar asa de diferiti. Anywayz, am cativa prieteni (reali) care se descurca fara sa foloseasca prea multi bani.
Iar acum o sa-mi spuneti ca una e “sa te descurci” si alta e sa ai un anumit nivel de confort.
Nu m-a ajutat nimeni prea multa lume sa ma lamuresc, asa ca am incercat sa ma descurc pe cont propriu. M-am gandit ca mai bine inventez un joc si dupa aia o sa ma gandesc la cum am facut si o sa inteleg mai bine.
Jocul se cheama “Impinge tava” si arata cam asa:
Iti da foc la lant, macar sa distruga si el ceva:
Si sa nu-mi spuneti ca i-a dat foc fiindca incerca sa il desfaca. Daca ai de-a face cu un cablu de otel acoperit de plastic, e greu sa-ti inchipui ca problema e plasticul. 🙂
Scenario: you have already downloaded the movie / pirated software / game you wanted. The torrent software suggests that you should seed to a 1:1 ratio. Should you? Is it immoral if you don’t?
p.s.: You have 3 hours 2 answer this question. 🙂
Ce-am mai facut intre timp? Pai,… benzi desenate, o povestire de tip visual novel, un desktop, mindmaps, paine, un concurs de writting, un amv, o panorama virtuala, muzica si poze.
Am terminat seria posturilor despre comentatorii de pe bloguri, am terminat impreuna al doilea CD cu Habarnam, am avut o saptamana a viselor (luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata n-am scris, duminica), am continuat sa citesc din cartea lui Aristotel si v-am propus diverse jocuri si discutii.
Uneori am scris despre lucruri care mi se par interesante, iar la un moment dat am trecut de la blogging la lifestreaming.
Un post asemanator cu asta e aici. Daca mai vreti sa vedeti, pe fuga, cateva chestii aparute mai demult pe blogul asta, puteti scrie “Reruns” in casuta de search.
Stiu niste cuvinte magice. Daca le-as scrie aici si le-ati citi, atunci v-ati transforma in soareci. Supertare, right? Probabil sunteti curiosi sa vedeti cum e sa fii soarece. Doar ca nu vreti sa ramaneti soareci pentru tot restul vietii, nu?
In principiu, ar fi posibil sa va transformati iar in oameni daca v-as spun alte cuvinte magice – formula tranformarii in sens invers, din soareci in oameni, gen.
Exista o singura problema. Daca as scrie cuvintele magice care v-ar putea transforma in soareci, nu numai voi, cei care cititi randurile astea, v-ati transforma in soareci. Toti oamenii ar deveni soareci. Si chiar si eu m-as transforma intr-un soarece. Iar atunci nu ar mai avea cine sa rosteasca cuvintele care va fac oameni la loc, fiindca soarecii nu pot sa vorbeasca.
Poate nu ma credeti ca stiu cum sa va transform in soareci si apoi in oameni. Dar,… sunteti dispusi sa riscati sa ramaneti soareci pentru tot restul vietii, numai ca sa vedeti daca va mint sau nu?
Sau,… ati putea sa va dati seama daca spun adevarul sau mint doar gandindu-va un pic la ceea ce v-am spus? Raymond Smullyan (tipul de la care am furat povestea asta, la el era cu lei, dar asta nu conteaza; in orice caz, apare la inceputul unei carti de-a lui care se cheama What is the Name of this Book, cred ca am mai pomenit-o la un moment dat) spune ca nu-i nevoie sa riscati sa deveniti soareci. 🙂
[poza e de aici]
