Ieri am fost cu niste prieteni intr-un sat din apropierea Bucurestiului. Am facut cateva poze:

Ieri am fost cu niste prieteni intr-un sat din apropierea Bucurestiului. Am facut cateva poze:

Ok, am dat o galeata de apa la soricei din cauza ca am ascultat chestiile astea doua in ordinea asta:
Eu nu am fost un copil tipic. Cel putin nu pentru sexul in care m-am nascut (ala cu cruce, nu cu sageata). Am fost un copil care s-a urcat in copaci, a jucat fotbal, s-a batut cu baietii (eram o teroare in gradinita si scoala primara) si era mereu printul care le salva pe fete.
Mi-am turnat inca o lacrima din ceaiul batranetii… Samovarul zace stingher in coltul camerei ticsite de cartile lui Eliade, Ionesco, Cehov… Sunt ultimul pensionar naufragiat intr-o Romanie inutila…
Bine, e facuta sambata, dar parca se potriveste mai bine cu ziua de duminica:

Prima parte:
Le-am ales cu grija, incercand sa eliminam toate obscenitatile gen oameni fericiti, care se iubesc, se simt bine impreuna etc. Stiti cui trebuie sa-i multumiti pentru asta, nu mai insistam. Here we go:
Am vazut la Scaevola un “editorial” excelent, scris cu titlul de exercitiu, desigur. Voiam sa o punem pe Gramo sa faca un exercitiu asemanator, dupa care ne-am amintit ca l-a facut deja. Nu e vorba de un text scris sub forma unui “editorial”, dar e vorba, in orice caz, despre afirmatii ironice oferite fara argumente (si fara sa fie luate in serios). Speram sa va amuze. 🙂
Nu, n-o sa ne punem poze cu Bobby pe blog. Am pus si poze cu Bobby si chiar si un filmulet mai demult.
Aveam doar un comentariu scurt de facut. Gramo nu considera ca e un lucru foarte important ca Bobby a ajuns sa fie “evanghelist Yahoo in Romania“. Un lucru important e asta. Nimeni (dintre cei care il stiu cat de cat pe Bobby) nu s-a mirat. Nimeni n-a spus: “Cum mă, ăsta!?” Asta spune multe despre Bobby si ce impresie le lasa celor din jur.
LE: Printre bolboroselile existente in prezent, exista si un interviu excelent cu Bobby. Merita sa il vedeti. E aici.
Prima data am ajuns prin Vama in ’91 sau in ’92. Nu aveai unde sa stai la umbra si ardea soarele ca dracu. Parca erau vreo 5 corturi pe plaja, ceva de genul asta. Plus un chiosc mic de tabla albastra, langa care erau niste cauciucuri pe care se bestializau niste rockeri. In liniste. In chiosc un nene care facea o cafea relativ ok.
N-am gasit nicaieri apa, asa ca am mers in sat si am cerut de la cineva dintr-o curte. Dupa aia n-am mai trecut prin Vama in anul ala. In anul urmator, insa, samadaii din camping-ul pentru nudisti din 2 Mai au inceput sa se lacomeasca. Si n-aveam bani, ca de obicei. Asa ca ultimele 20 de zile de stat la mare le-am petrecut in Vama.