Ma gandeam la fragmentul asta din Theaitetos:
Socrate: Despre aceste lucruri trebuie sa se vorbeasca astfel, facandu-se de la bun inceput delimitari, cam asa: ceea ce stie cineva, avandu-i amintirea in suflet, dar nu il simte, sa si-l inchipuie ca altceva din cele pe care le stie, avand si intiparitura acestuia, dar nu si simtindu-l, este imposibil. Si ceea ce, tot asa, stie, sa isi inchipuie ca este ce nu stie si ca nu are pecetea acestuia; si ce nu stie, ca este, tot asa, ce nu stie, si ceea ce nu stie, ceea ce stie; si ceea ce simte, desigur, sa creada ca este altceva din cele pe care le simte, si ceea ce simte, ceva din ce nu simte, si ce nu simte, din ce simte. Si inca tot asa, si ce stie si simte si al carui semn il are potrivit senzatiei, sa si-l inchipuie la fel de bine altceva din ce stie si simte si al carui semn il are si pe acesta conform senzatiei, este inca si mai imposibil, daca se poate. Si ce stie si simte, pastrandu-i corect amintirea, sa si-l inchipuie ca ceea ce stie este imposibil. Si ceea ce stie si simte, avand o amintire conforma acestora, drept ceea ce simte; si ceea ce, la fel de bine, nu stie si nu simte, ceea ce nu stie si nu simte, si ce nu stie si nu simte, ce nu stie, si ce nu stie si nu simte, ce nu simte; toate acestea depasesc in neputinta posibilitatea ca, in cazul lor, cineva sa formuleze opinii false. Ramane deci ca acest lucru sa ia nastere – daca se intampla undeva – in urmatoarele cazuri.
Theaitetos: Care anume? Numai de-as invata din ele macar ceva mai mult; ca in momentul acesta nu urmaresc.
Socrate: In ce stie, ca isi inchipuie ca acele lucruri sunt altele din cele pe care el stie si le simte; sau din cele pe care nu le stie, dar le simte, sau unele din cele pe care le stie si le simte, ca sunt altele din cele pe care, tot asa, le stie si le simte.
Oare daca intelegi din prima ce vrea sa spuna Socrate aici, inainte sa citesti ce spune mai departe, asta inseamna ca esti bun(a) pentru filosofie? 🙂