Am stabilit ca nu pot exista actiuni negative si nici acte de vorbire cu forta ilocutionara negativa (v. a nega vs. a nu spune nimic). Pe de alta parte, unele actiuni par sa se opuna altor actiuni. In ce fel?
Spunem ca in mare o actiune se opune altei actiuni atunci cand ma indeparteaza de atingerea scopului urmarit de prima. In alte situatii s-ar putea vorbi despre actiuni care anuleaza efectele unor actiuni anterioare. Sa zicem ca-i spun cuiva “Iti promit…”, dupa care adaug: “Nu, de fapt nu-ti promit nimic.” In mod similar un comandant poate sa rosteasca doar “partea pregatitoare” dintr-un ordin, dupa care, inainte sa rosteasca si “partea savarsitoare”, sa spuna “la loc comanda.” Exista ceva analog si in cazul actiunilor non-verbale?
Acolo se parea ca distinctia dintre forta ilocutionara si continutul locutionar marcheaza diferenta dintre continului unei actiuni si tipul actiunii. Poate ca in unele cazuri tipul actiunii pe care ma pregatesc sa o fac e explicitat prin anumite gesturi (sau chiar actiuni) pregatitoare. Actiunea ar fi anulata, in cazul acesta, daca as anula pregatirile. De pilda: ridic toporul deasupra capului pentru a taia un bustean, dar apoi il cobor la loc, fara sa lovesc busteanul.
(In paranteza fie spus, cred ca e ceva putred cu distinctia intre forta ilocutionara explicita si implicita. Cand spun “Iti promit urmatorul lucru”, de pilda, eu realizez deja un act de vorbire, comparabil cu “Afirmatia urmatoare este adevarata.”. Explicitarea fortei ilocutionare a unui act de vorbire este ea insasi un act de vorbire, asa ca nu are cum sa fie forta ilocutionara a unui alt act de vorbire.)
*
Sa luam un caz foarte simplu. Imping o valiza zece metri intr-o directie. Actiunea de a o impinge inapoi anuleaza, intr-un sens, efectul primei actiuni. Dar a doua actiune nu are acelasi continut ca si prima (nu pornesc din acelasi loc). Actiunea de a impinge valiza zece metri in directia opusa s-ar putea opune primei actiuni, daca scopul urmarit este de a muta, pur si simplu, valiza cu zece metri mai in fata.
(Prima actiune in acest caz nu e facuta inca. Dar pot vorbi totusi despre o opozitie, nu?)
Dar actiunea de a o impinge (sau de a o trage – as spune ca e vorba de aceeasi actiune, realizata intr-o alta maniera) cativa metri in lateral? Ma indeparteaza de atingerea scopului propus (in conditiile in care nu exista nici un obstacol pe care sa trebuiasca sa-l ocolesc, bineinteles), dar as putea spune ca se opune actiunii de a muta valiza cu zece metri in fata?
*
O observatie: folosesc “a se opune” ca si cand as vorbi despre o relatie asimetrica – actiunea care ma indeparteaza de atingerea scopului se opune unei anumite actiuni care m-ar fi apropiat de acesta, dar nu si invers.
Sa luam trei actiuni:
Pa – actiunea de a procura un balon (a);
Ua – actiunea de a umfla balonul;
Ta – actiunea de a intepa balonul cu un ac;
Daca urmaresc sa ma joc cu balonul, atunci Ta se opune actiunii Pa (si poate si actiunii Ua, desi acesteia i s-ar opune mai degraba actiunea de a dezumfla balonul – Da). Dar daca urmaresc sa fotografiez momentul spargerii balonului, Pa nu se opune actiunii Ta. Sigur, nu mai pot realiza actiunea Pa dupa ce am intepat balonul (Ta), desi pot procura un alt balon (Pb), iar aceasta actiune nu va avea nici o legatura cu Ta.
Pa este presupusa de Ta, desi daca ma uit la “partile ei componente”, nu toate trebuie sa preceada in timp inteparea balonului (poate as putea sa platesc pentru balon abia dupa ce l-am umflat si l-am intepat, de pilda).
Ma incurca faptul ca sirurile de actiuni trebuie sa fie ordonate temporal. Relatia de opozitie, daca e un soi de “relatie logica”, n-ar trebui sa fie afectata de ordinea temporala a actiunilor. O sa iau alt exemplu. Prima actiune e cea de a turna ceaiul din cana in pahar, a doua e cea de a turna ceaiul din pahar in cana. Daca urmaresc sa racesc ceaiul, cele doua actiuni nu se opun. Daca doresc sa beau ceaiul din pahar, atunci a doua actiune ma indeparteaza de atingerea scopului (presupunand ca nu doresc sa-l racesc mai intai).
Dar se opune in cazul asta cea de-a doua actiune primeia? Sa presupunem ca am facut ceaiul in cana fiindca paharul are o circumferinta mai mica si n-as fi putut folosi strecuratoarea cum trebuie pentru a face ceaiul direct in pahar. Dupa ce am preparat ceaiul il torn in pahar (fiindca doresc sa-l beau din pahar). Acum actiunea de a-l turna inapoi in cana ar fi irationala, fiindca m-ar indeparta de atingerea scopului propus. Probabil as putea spune ca aceasta se opune actiunii de a turna ceaiul din cana in pahar.
Dar opozitia nu ar fi in cazul acesta reciproca? Ce ma impiedica sa spun asta? Poate faptul ca nu pot lua in considerare turnarea ceaiului din pahar in cana in cadrul sirului de actiuni care reprezinta pregatirea ceaiului pentru a fi baut din pahar.
*
As fi vrut sa vorbesc si despre obstacole (aici si aici sunt doua posturi interesante despre obstacole in jocurile pe calculator), dar o sa las asta pentru alta data.